Contracte comerciale - bază între întreprinderi

Capitolul I

Dispoziţii legale în practicile

comerciale

I.1. Surse de informare privind reglementările legale

necesare desfăşurării activităţilor economice

Potrivit Constituţiei României ,,Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevazută în textul ei”(art.78 din Constituţie).

A. Monitorul Oficial este publicaţie legislativă oficială, este o sursă importantă de informare privind legile în vigoare şi nu numai.

B. Registrul Comerţului este organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Registrul central al comerţului se ţine de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, organizat pe langă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Registru comerţului este alcăltuit dintr-un registru pentru înregistrarea comercianţilor, persoane fizice sau juridice. Pentru fiecare an se deschide un nou registru.

C. Camera de Comerţ şi Industrie a României este cea mai puternică asociaţie a mediului de afaceri din României.

Camera de Comerţ şi Industie a României este o organizaţie neguvernamentală, cu caracter autohton, acţionează pentru crearea unui mediu de afaceri stabil, coerent şi propice dezvoltări sectorului privat.

D. Alte surse de informare sunt revistele, ziarele şi adresele de internet.

I.2. Legile comerciale speciale şi alte normative

Principalele legi sunt:

1) Legea nr.31/1990, privind societăţile comerciale, reprezintă reglementarea generală în materia societăţilor comerciale. Această lege reglementează următoarele tipuri de societăţi comerciale: societatea în nume colectiv; societatea în comandită sinplă; societatea în comandită pe acţiuni; societatea pe acţiuni şi societatea cu raspundere limitată.

2) Legea bancară nr.58/1998, modificată prin Legea nr. 458/2003;

3) Legea nr.47/1991, privind activitatea de asigurare;

4) Legea nr.26/1990, privind registrul comerţului;

5) Legea nr. 21/1996, legea concurenţei;

6) Legea nr. 11/1990, privind combaterea concurenţei neloiale;

7) Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei;

8) Legea nr.82/1991, legea contabilităţii;

9) Legea nr.58/1994, privind cambia şi biletul la ordin şi Legea nr.59/1994, privind cecul;

10) Legea nr.300/2004, privind activitatea economică pe baza liberei iniţiative.

Activitatea de comerţ mai este reglementată şi prin dispoziţiile codului civil şi a legilor civile speciale.

În activitatea economică, Codul civil se aplică în absenţa unor norme ale codului commercial. O importanţă deosebită o au dispoziţiile Codului civil privind materia obligaţiilor precum şi cele referitoare la contractele speciale.

Legile civile speciale sunt: Decretul lege nr.31 si nr.32/1954, privind persoana fizică şi persoana juridică.

Cu privire la coelaţia dintre codul comercial şi legile comerciale speciale se aplică principul ,,specialia genralibus derogant”, potrivit căruia în concursul dintre legile speciale şi cele generale se acordă prioritate celor speciale.

I. 3. Drepturile comerciantului

A. Noţiunea de comerciant

Potrivit codului comercial român, pot fi subiecte ale raporturilor comerciale atât comercianţii cât si necomercianţii.

Prin urmare, sunt comercianţi:

a) persoanele fizice care exercită în mod obisnuit, cu titlu de profesie o activitate de comerţ;

b)societăţile comerciale, indiferent dacă acestea sunt cu capital integral privat, cu capital de stat sau cu capital mixt.

Nu au calitate de comercianţi:

a) Statul şi unităţile adiministrative-teritoriale;

b) Meseriasi şi ţărani care-şi desfac produsele în gospodării propri;

c) Asociaţiile şi fundaţiile(organizaţii non-profit);

d) Persoane fizice care nu au dreptul să exercite profesii în baza unor legi speciale

B.Capacitate ceruta de lege pentru a fi comerciant

O persoană fizică dobândeşte calitatea de a fi comerciant la împlinirea de 18 ani.