Contribuția de Asigurări Sociale de Stat

CONTRIBUŢIILE SOCIALE

§ Contribuţia de asigurări sociale

Conform Legii nr. 500/2002, contribuţia în general reprezintă o prelevare obligatorie a unei parţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii.

În sistemul asigurărilor sociale reglementat de Legea nr. 19/2000, contribuţia de asigurări sociale se datoreaza bugetului asigurărilor sociale de stat, pe baza acesteia determinându-se apoi dreptul la diferitele tipuri de pensii acordate de stat. Contribuţia de asigurări sociale se datorează lunar de contribuabili

Potrivit Legii nr. 19/2000 art. 1:,,Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, numit în continuare sistemul public.

Art. 2. - Sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;

b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;

c) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;

d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;

e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;

f) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;

g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public, conform legii’’.

Asigurările sociale sunt o componentă importantă a sistemului de securitate socială şi desemnează regimul de natură contractuală prin care un cadru legislativ adecvat şi prin organisme corespunzătoare garantează protecţia unor persoane numite “asiguraţi” împotriva anumitor consecinţe ale unor evenimente considerate riscuri sociale (boală, maternitate, bătrâneţe, şomaj, etc.), evenimente care acţionează negativ asupra nivelului de trai al indivizilor.

Calitatea de asigurat, dreptul la protecţie se dobândeşte prin îndeplinirea unor condiţii printre care şi plata unor contribuţii procentuale din venitul realizat. Totalitatea contribuţiilor destinate acoperirii riscurilor enumerate mai sus, se constituie în fondul de asigurări sociale care la rândul lui constituie o pondere însemnată în cadrul fondului social de consum. Deci fondurile sociale de consum s-au format şi dezvoltat în jurul nucleului constituit de asigurările sociale.

Sistemul de securitate socială trebuie în primul rând să prezinte o puternică garanţie. În acest sens, fiecare sistem şi-a creat propriile sale mijloace privind modul de funcţionare (cotizaţii şi impozite), tipul mecanismului (asigurări sau serviciu public), natura instituţiilor (publice sau private), cu scop lucrativ sau nelucrativ.

Asigurarea garanţiei acestui sistem cu ample implicaţii sociale nu este posibilă fără o planificare riguroasă, securitatea socială fiind un angajament pe termen lung.

Dar stabilitatea sistemului de securitate socială poate fi influenţată de o serie de fenomene din domeniul vieţii sociale şi economice cum ar fi: factorii demografici, structura pe vârstă a populaţiei, durata medie de viaţă, scăderea mortalităţii şi prelungirea speranţei de viaţă, gradul de dezvoltare economică, inflaţia, şomajul etc.

Potrivit Legii nr. 19/2000 art. 5 alin.(1):,, În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;

IV. persoanele care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;

c) membri ai asociaţiei familiale;

d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;