Cooperarea statelor în cadrul organizațiilor regionale europene

Cooperarea statelor in cadrul organizatiilor internationale europene

Cap. I Consideratii generale privind organizatiile

1.1. Notiuni generale

Ideea infiintarii onor organizatii internationale, ca forme institutionalizate ale colaborarii internationale este veche si a aparut in diferite parti ale lumii. In Europa aceasta idee a aparut ca expresie a preocuparilor pentru evitarea razboaielor si asigurarea pacii, comunitatea internationala de dupa cel de-al II lea Razboi Mondial fiind formata din state independente si un numar mare de organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale. In decursul secolelor diferiti ganditori si oameni politici au elaborat proiecte referitoare la creearea unor organizatii internationale. In secolele XVII si XVIII au fost elaborate mai multe asemenea proiecte, dar abea in secolul al XIX-lea au aparut in Europa primele organizatii internationale. Acestea au fost limitate la anumite domenii ale relatiilor dintre state. Astfel in 1815 au luat fiinta comisiile permanente pentru Rhin si in 1856 pentru Dunare. De asemenea au fost create organizatii internationale cu vocatie de universalitate, in domeniul tehnic, ca de exemplu “Uniunea Telegrafica Internationala” (18 ) si “Uniunea Postala Universala” (1874, 1878).

In secolul XX a fost creata prima organizatie internationala pentru apararea pacii – Societatea Natiunilor. Creatain 1919, dupa Primul Razboi Mondial, Societatea Natiunilor a fost deschisa tuturor statelor din comunitatea internationala si a fost predecesoarea actualei Organizatii a Natiunilor Unite.

In decursul deceniilor alaturi de organizatiile internationale cu vocatie de universalitate au aparut si organizatii regionale, create de statele dintr-o anumita regiune geografica. Cooperarea internationala s-a amplificat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial ceea ce a condus la aparitia a numeroase organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale.

Organizatiile internationale guvernamentale constituie un cadru propice pentru stabilirea si dezvoltarea relatiilor dintre statele membre. Aceste organizatii participa, in nume propriu, la relatiile internationale si au calitatea de subiect de drept international public, derivat si limitat. Participare la relatiile internationale si a altor entitati decat statele a fost confirmata e Curtea de Justitie Internationala prin “Avizul consultativ” din 11 aprilie 1949, in care se face precizarea: “dezvoltarea dreptului international, in cursul istoriei sale a fost influentata de exigentele vietii internationale iar cresterea activitatilor colective ale statelor au facut sa apara cazuri de actiuni pe plan international din partea unor entitati care nu sunt state”.

Cresterea numarului organizatiilor internationale in perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial este expresia aparitiei si dezvoltarii procesului de interdependenta dintre state si popoare precum si a spiritului de solidaritate umana pe plan international.

1.2 Natiunea si clasificarea organizatiilor internationale

In literatura de specialitate se constata o mare varietate de definitii date organizatiilor internationale.

Dictionarul de terminolgie de dreot international, sub redactia lui Y. Basde???t, defineste organizatia internationala ca fiind “ colectivitate comuna din state sau alte comunitati, care nu apartin aceluiasi stat, urmarind un interes comun prin intermediul organelor sale” Y. Charpentier da urmatoarea definitie: “ o organizatie internationala este o asociatie de state suverane urmarind un scop comun prin intermediul organelor care ii sunt proprii”

O definitie mai ampla este data de Grigore Geamanu: “organizatiile internationale reprezinta forme de coordonare a colaborarii internationale in diferite domenii, pentru care statele au creat un anumit cadru juridico – organizatoric(institutional) prin adoptarea unui statut elaborat de comun acord, in care se prevad obiectul si scopurile organiozatiiei, organele si functiile lor, necesare realizarii obiectivelor urmarite”.

Definitia juridica a organizatiilor internationale guvernamentale se gaseste in “Conventia internationala privind reprezentarea statelor pe langa organizatiile internationale interguvernamentale” in 1075. Conventia precizeaza ca prin organizatie internationala se intelege “ o asociatie de state constituita printr-un tratat, datata cu o constitutie si organe comune si avand personalitate juridica distincta de cea a statelor membre”. (art.1 pct.a)

In general principalele elemente care definesc o organizatie internationala guvernamentala sunt:

- in general, o organizatie internationala este o asociatie de state suverane, cu unele exceptii (cazul comunitatilor europene). Prin aceasta, ea se deosebeaste de diferite grupari private sau inteprinderile internationale, precum si de statul federal.

- organizatia internationala guvernamentala ia nastere pe baza acordului de vointa a statelor fondatoare, ceea ce isi gaseste expresia in tratatul incheioat intre ele, care devine statutul organizatiei. Acest tratat este supus normelor dreptului tratatelor din dreptul international public si poarta diferite denumiri: pact, carta, constitutie, statut.

- statutul organizatiei internationale prevede mijloacele prin care se realizeaza scopurile sale. Acestea sunt obligatiile asumate de statele membre fata de rganizatie si organele organizatiei, care au competenta si vointa proprie functionala.

- organizatia internationala guvernamentala este o forma institutionalizata a colaboararii dintre state cu caracter permanent. Acest caracter permanent rezulta din statutul organizatiei care este in general un tratat international fara termen.