Corporațiile Transnaționale

Capitolul 1

Globalizarea economică

1.1. Aspecte generale privind fenomenul de globalizare

Internaţionalizarea producţiei este considerată inima procesului de globalizare. În cadrul procesului de internaţionalizare a producţiei, de fapt de globalizare a procesului de producţie, corporaţiile transnaţionale reprezintă elementul esenţial. Peste 500 000 de filiale, aparţinând celor peste 60 000 de corporaţii formează un univers care implică atât relaţii pe bază de transferuri de capital cât şi aşa-numitele non-equity relations, respectiv relaţii care nu implică transferul de capital. Dimensiunea procesului de globalizare la nivelul producţiei este reflectată de amploarea procesului de transnaţionalizare a economiei mondiale. Primele 100 de companii transnaţionale nefinanciare deţineau active în străinătate în valoare de 1,8 trilioane USD, având produse în străinătate care valorau 2,1 trilioane USD, cu un personal în străinătate de peste 6 milioane persoane, toate acestea la nivelul anului 1997!

Producţia internaţională are mai multe dimensiuni. Principalele sale caracteristici globale pot fi rezumate astfel, aşa cum reiese din Raportul privind Investiţiile Internaţionale :

- valoarea producţiilor realizate de societăţile transnaţionale (societăţi-mamă şi filiale) reprezintă un sfert din produsul global mondial, din care o treime se realizează în ţările gazdă. Vânzările filialelor pe pieţele interne şi internaţionale reprezentau în jur de 17 trilioane de USD, comparativ cu cele 9 trilioane USD ale exporturilor mondiale în acelaşi an (2003). Din punct de vedere al structurii producţiei mondiale, în ţările dezvoltate domină producţia de servicii, în timp ce în ţările în dezvoltare domină producţia de bunuri. De altfel, orientarea investiţiilor directe la nivel mondial reflectă schimbările survenite în structura economiei mondiale precum şi dinamica deosebită a sectorului terţiar (cel al serviciilor) în toate categoriile de ţări.

- fluxurile tehnologice joacă un rol deosebit de important în procesul de globalizare al producţiei. Tehnologia se exportă prin produsele pe care o încorporează (măsurată prin valoarea exporturilor către filiale) direct, ca urmare a înţelegerilor contractuale (măsurată prin valoarea plăţilor şi încasărilor generate de acestea) sau prin intermediul programelor de training (măsurată prin costul resurselor antrenate în aceste procese). Fluxurile de tehnologie reprezintă motorul globalizării producţiei, iar în ţările dezvoltate continuă să deţină monopolul tehnologic, esenţial în lupta pentru păstrarea competitivităţii la nivel intern şi internaţional. De altfel, din punct de vedere al încasărilor royalty (redevenţe) şi taxelor de licenţă, ţările dezvoltate deţin peste 98%.

- în strânsă legătură cu fluxurile tehnologice, cercetarea-dezvoltarea constituie secretul succesului în procesul de globalizare. Activitatea de cercetare-dezvoltare continuă, însă, să se deruleze la nivelul companiei mamă, adică în ţările de origine, iar filialele cheltuiesc mult mai puţin în activitatea de cercetare-dezvoltare decât firmele mamă. Acest lucru este de natură a face din procesul de globalizare o „cale” de păstrare a decalajelor ce există între ţările de origine (marea lor majoritate ţări dezvoltate) şi ţările gazdă în dezvoltare.

- comerţul internaţional, în calitate de componentă a procesului de globalizare, este stimulat de producţia globală, ca urmare a schimbărilor comerciale pe care le generează societăţile transnaţionale. Se poate aprecia că globalizarea procesului de producţie este o consecinţă şi a piedicilor ridicate în calea comerţului internaţional, în sensul că firmele şi-au transferat producţia în ţările cu restricţii în calea schimbărilor internaţionale. Comerţul internaţional este astăzi de departe dominat de societăţile transnaţionale, apreciindu-se că ele derulează peste două treimi din schimburile comerciale internaţionale, iar comerţul intra-firme deţine cam o treime.

- globalizarea producţiei generează oportunităţi de angajare, ceea ce constituie un aspect pozitiv pentru economia ţărilor gazdă, mai ales atunci când este vorba de ţări care se confruntă cu grave probleme ale şomajului.

În strânsă legătură cu internaţionalizarea producţiei, un alt factor al globalizării îl reprezintă comerţul internaţional, fiind cel mai vechi flux al circuitului mondial devansat de producţia globală şi puternic dominat de companiile transnaţionale.