Cuprins
- 1. Capitolul 1. Prezentare generală a Curţii Constituţionale
- a României 3
- 1.1. Curtea Constituţională a României, valorificare a “modelului european” dar şi a experienţei româneşti 3
- 2. Capitolul 2. Curtea Constituţională a României şi contenciosul electoral 7
- 2.1. Rolul Curţii Constituţionale în cadrul alegerilor
- prezidenţiale 7
- 2.2. Distincţia între contenciosul electoral şi contenciosul administrativ 10
- 2.3. Reglementare juridică 12
- 2.4. Contestarea înregistrării sau neînregistrării unei candidaturi prezidenţiale 15
- 2.4.1. Cine, când şi unde poate contesta? 15
- 2.4.2. Cine şi cum poate soluţiona contestaţia? 16
- 2.5. Contenciosul legat de campania electorală 19
- 2.5.1. Campania electorală ca element central al competiţiei
- pentru putere 19
- 2.5.2. Incidente ale campaniei electorale soluţionate de
- Curtea Constituţională a României 20
- 2.6. Contestarea alegerilor şi cererea de anulare 22
- 2.6.1. Votarea 22
- 2.6.2. Cererea de anulare a alegerilor 23
- 2.7. Hotărârea de validare a alegerilor prezidenţiale 26
- 2.8. Caracterul specializat al contenciosului electoral 29
- 2.8.1. Există conflict de competenţă între Curtea
- Constituţională a României şi alte organe judiciare
- în materia alegerilor rezidenţiale? 29
- 2.8.2. Curtea Constituţională se pronunţă “numai în drept” 31
- 2.8.3. Termenele de formulare şi forma contestaţiei 32
- 2.8.4. Caracterul de urgenţă al procedurii electorale 33
- 2.8.5. Soluţionarea litigiului 35
- 2.9. Practica Curţii Constituţionale a României în calitate de
- instanţă de contencios electoral 36
- 2.9.1. Practica Curţii Constituţionale a României în materia
- înregistrării sau neînregistrării unei candidaturi
- prezidenţiale 38
- 2.9.2. Practica Curţii Constituţionale a României în materia
- litigiilor apărute în campania electorală 42
- 2.9.3. Practica Curţii Constituţionale a României în materia
- contestării alegerilor 43
- 2.9.4. Practica Curţii Constituţionale a României în materia
- confirmării alegerilor 44
- 2.9.5. Aspecte din practica Curţii Constituţionale ce
- justifică afirmaţia de caracter specializat al contenciosului electoral 46
- 2.9.6. Alte aspecte surprinse în hotărârile Curţii
- Constituţionale 50
- Concluzii 55
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
PREZENTARE GENERALĂ A CURŢII CONSTITUŢIONALE
A ROMÂNIEI
1.1. Curtea Constituţională a României, valorificare a “modelului european”, dar şi a experienţei româneşti anterioare anului 1991
După decembrie 1989, şi în România s-au reconsiderat raporturile dintre individ şi societate, stat şi cetăţean, asigurându-se supremaţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia europeană a drepturilor omului şi pactele internaţionale (Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice sociale şi cultturale) prin abrogarea unor legi şi decrete care conţineau îngrădiri ale drepturilor omului, prin consacrarea unor instituţii cum ar fi: Curtea Constituţională, Contenciosul Administrativ, Avocatul Poporului.
Prin instituţionalizarea Curţii Constituţionale, Adunarea Constituantă din 1991 a reuşit să construiască o instituţie practică şi eficientă.
Conform prof. I.Muraru, Curtea Constituţională a României este o valorificare, la dimensiunile exigenţelor timpului pe care îl trăim, a experienţei româneşti şi din alte ţări, în perspectiva unei integrări organizatorice şi funcţionale, eficiente şi viabile în structurile juridice europene potrivit pactelor, tratatelor şi convenţiilor la care România este parte. Trebuie menţionat faptul că domeniul sau sfera de activitate precum şi atribuţiile precise ale acestei instituţii noi pentru sistemul românesc au fost stabilite de Legea fundamentală din 1991.
În România o precursoare a Curţii Constituţionale “poate” fi considerată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (denumită mai târziu Curtea Supremă de Justiţie). Am spus “poate” deoarece doar unele din atribuţiile Curţii de Casaţie şi Justiţie au fost preluate de Curtea Constituţională (avem în vedere controlul de constituţionalitate a legilor), astăzi Curtea Constituţională şi Curtea Supremă de Justiţie existând ca două instituţii distincte şi independente una faţă de alta.
În ceea ce priveşte modelul extern, Constituţia noastră s-a ataşat modelului european şi nu celui american, model cunoscut şi sub numele de “model Kelsian”
Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra acestui aspect trebuie subliniat că instituţia nou creată în România a avut în vedere instituţia Consiliului Constituţional francez, fără a prelua, însă absolut toate aspectele de competenţă ale acestei instituţii; de altfel într-o primă variantă Comisia pentru elaborarea proiectului de Constituţie preconizase şi pentru România aceeaşi denumire, de Consiliu Constituţional, însă până la urmă a fost preferat termenul de Curte Constituţională, folosit şi în alte ţări (Austria, Italia, Rusia), tocmai spre a da şi mai bine expresie ideii înfăptuirii unei justiţii constituţionale
Potrivit art. 144 din Constituţia României , “Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;
d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Curtea Constitutionala a Romaniei, Instanta de Contencios Electoral.DOC