Curtea de Justiție a Uniunii Europene

1. Evoluția istorică a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Constituirea, organizarea și funcționarea Curții de Justiție sunt prevăzute în tratatele institutive, atât în Tratatul de la Paris (1951), cât și în Tratatele de la Roma (1957), precum și în cele două Protocoale cu privire la Statutul Curții de Justiție a Comunităților Europene (CJCE), care le completează. Convenția cu privire la unele instituții comune ale Comunităților Europene , prin care CJCE reprezintă o instituție unică, comună celor trei comunități distincte (CECO, CEE și CEEA) a realizat o armonizare între textele celor trei tratate. De asemenea, Regulamentul de procedură elaborat de Curte și aprobat de Consiliul de Miniștri a preluat și detaliat unele prevederi din cele două Protocoale amintite.

Pe măsura progresului construcției comunitare europene și a aderărilor succesive, numărul acțiunilor a crescut și a apărut necesitatea, pe de o parte, de a descongestiona activitatea Curții, și pe de altă parte, de a instaura un al doilea grad de jurisdicție.

Modificând Tratatele de la Paris și Roma, Actul Unic European (AUE) a autorizat Curtea să solicite Consiliului crearea, alături de ea, a unei jurisdicții de primă instanță. Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a fost creat la solicitarea Curții prin decizia Consiliului din 24 octombrie 1988 . Tribunalul de Primă Instanță a completat în acest fel cadrul jurisdicțional comunitar, CJCE fiind, de la această dată, compusă din două jurisdicții independente: Curtea de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță.

În Tratatul instituind Comunitatea Europeană au fost consacrate 25 de articole în cadrul Secțiunii a IV-a din Capitolul I (Dispoziții instituționale) al Titlului I din Partea a V-a a Tratatului. De asemenea, unele modificări și completări au fost aduse prin Tratatul de la Nisa din februarie 2001, precum și prin Protocolul anexă la acesta, cuprinzând Statutul Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Între timp, datorită creșterii volumului de muncă al Tribunalului de Primă Instanță și în conformitate cu Declarația nr. 16 referitoare la articolul 225 din Tratatul CE anexată la Actul Final al Conferinței care a pregătit Tratatul de la Nisa, a fost nevoie de crearea unei noi camere jurisdicționale competente pentru a lua hotărâri în primă instanță în litigiile dintre Comunitate și agenții ei.

Astfel, prin decizia sa din 2 noiembrie 2004, Consiliul a alăturat Tribunalului de Primă Instanță și Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene . Crearea acestei instanțe specializate a permis eliminarea din competența Tribunalului de Primă Instanță a litigiilor dintre Comunități și funcționarii acestora în temeiul art. 236 din TCE și a art. 152 din TCEEA, inclusiv în litigiile dintre orice organe sau agenții și funcționarii acestora pentru care competența era atribuită Curții de Justiție.

Cel mai recent document prin care s-a reglementat organizarea și funcționarea Curții de Justiție este Tratatul de la Lisabona, care a adus unele modificări atât Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE), cât și a Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE). Astfel, în temeiul art. 13 TUE (versiunea consolidată), s-a stabilit ca denumirea acestei instituții să fie „Curtea de Justiție a Uniunii Europene”, iar prin dispozițiile art. 19 TUE au fost completate prevederile tratatelor precedente, în ceea ce privește organizarea și funcționarea Curții de Justiție.

2. Noțiune și natură juridică

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE/CJE) este o instituție comunitară comună celor două comunități europene care are ca atribuție principală asigurarea respectării dreptului comunitar în aplicarea și interpretarea actelor normative comunitare. În ceea ce privește pilonul doi și trei precum și cu privire la Consiliul European, Curtea nu deține competențe în afara misiunii de a se pronunța în problemele de delimitare ale competențelor comunitare de cele ale competențelor conferințelor interguvernamentale și de cele introduse prin Tratatele de la Amsterdam și Nisa .

Potrivit Tratatului de la Lisabona, însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde: Curtea de Justiție, Tribunalul de Primă Instanță și Tribunalul Funcției Publice. Misiunile esențiale ale acestor instanțe sunt examinarea legalității actelor juridice ale Uniunii și asigurarea interpretării și aplicării uniforme a dreptului Uniunii Europene.

Poziția importantă a CJE în cadrul instituțiilor comunitare este în strânsă legătură cu caracterul Comunității care apare ca o comunitate a dreptului. Astfel, Comunitatea are o funcție legislativă prin organele sale, iar executarea și aplicarea actelor sale normative este atât de competența și obligația organelor sale, cât și ale statelor membre. În același timp, procesul de aplicare a normelor comunitare este supus prin dreptul originar unui control jurisdicțional independent care este realizat de CJE. Curtea fiind menită să asigure o interpretare unitară a dreptului comunitar pe întreg teritoriul comunitar apare ca organul jurisdicțional comunitar. Totodată, ca natură juridică având în vedere că are o competență obligatorie și nu opțională pentru statele membre, are calitatea de organ jurisdicțional supranațional veritabil .