Darea și Luarea de Mită

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND INFRACŢIUNILE DE CORUPŢIE

I.1 Noţiunea de corupţie şi factori determinanţi ai infracţiunii de corupţie

Corupţia este definită ca fiind o stare de abatere de la moralitate, de la datorie. Cuvântul provine de la termenul coruptio, caracterizând folosirea abuzivă de către o persoană a funcţiei de intermediar sau de decizie pe care o îndeplineşte, pentru a acorda celui care corupe sau comunitaţii de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic şi administrativ, schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau al unor foloase necuvenite. Tot corupţie înseamnă şi folosirea de către o persoană a funcţiei sau poziţiei sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obţinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcţii profesionale sau administrative.

Faptele de aceste fel pun în pericol desfăşurarea activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale.

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţie, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în pericol stabilirea instituţiilor statale.

Deşi există nenumărate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns până acum la o definiţie universal valabilă şi unanim acceptată, care să acopere toate actele şi faptele posibile şi care să constituie în orice jurisdicţie acte de corupţie

Factorii care determină existenţa corupţiei sunt de o mare diversitate, putând fi grupaţi în două categorii:

- factori de ordin general

- factori specifici

Cauze de ordin general pot fi:

- costul ridicat al vieţii, cu o tendinţă de creştere economică;

- degradarea economiei, cu consecinţa pauperizării cetăţenilor;

- lipsa de elasticitate a politicii fiscale;

- inexistenţa unor reglementări legale adecvate realităţii din ţara noastră la acest moment.

Se pot enumera ca şi cauze specifice:

- ordinul politic;

- ordinul juridic;

- ordinul administrativ;

- oridinul socio-cultural.

În cadrul acestora, o influenţă deosebită o au factorii de ordin administrativ.

Astfel perpetuarea birocraţiei face aproape obligatorie obţinerea bunăvoinţei funcţionarului pentru rezolvarea oricărei probleme.

Numai prin înlăturarea sistemului greoi de rezolvarea administrativă a cererilor cetăţenilor se poate promova un climat social defavorabil luării şi dării de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase precum şi altor fapte de abatere de la morală.

Salarizarea insuficientă a funcţionarilor publici, determină coruptibilitatea acestora precum şi o anumită toleranţă socială de a se ajunge pe căi nelegale la rezolvarea unor probleme.

În Codul penal, infracţiunile de corupţie sunt următoarele:

- luarea de mită ;

- darea de mită ;

- primirea de foloase necuvenite ;

- traficul de influenţă

Luarea de mită, prevăzută în art. 254 C. pen., este definită ca fapta funcţionarului care, pentru a-şi încălca îndatoririle de serviciu sau pentru a îndeplini un act ce intră în atribuţiunile sale primeşte sau pretinde foloase materiale ori acceptă posibilitatea de îmbogaţire. Infracţiunea are şi o formă agravantă în cazul în care funcţionarul respectiv are atribuţii de control.

Darea de mită, prevăzută în art. 255 C. pen., este fapta de corupere a unui funcţionar prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale pentru ca aceasta să-şi încalce îndatoririle de serviciu sau pentru a şi le îndeplini necorespunzător.

În art. 256 C. pen., infracţiunea de primire de foloase necuvenite, se referă la fapta funcţionarului de a primi, direct sau indirect, bani sau alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi care era obligat în temeiul acesteia.

Traficul de influenţă, prevăzut în art. 257 al C. pen., este o infracţiune în legătură cu serviciul, ce constă în fapta unei persoane de a primi sau pretinde bunuri sau acceptarea unor promisiuni în acest sens, pentru a înterveni pe lângă un funcţionar competent să îndeplinescă un anumit act, în scopul de a-l determina să-l facă sau nu.

Dacă infracţiunea este savârşită de un funcţionar care are şi el atribuţii în legătură cu actul ce intră în competenţa celuilalt funcţionar, va exista un concurs ideal de infracţiuni între luarea de mită şi traficul de influenţă

I.2 Evoluţii istorice privind incriminarea faptelor de corupţie

Istoria societăţii umane pune în evidenţă faptul că infracţionalitatea şi corupţia, sub toate formele de manifestare (delapidare, trafic de influenţă, abuz de încredere sau de funcţii, dare şi luare de mită, concurenţă neloială, evaziune fiscală , bancrută frauduloasă, obţinere de foloase necuvenite, etc.) a existat şi s-a manifestat cu diverse extensii şi intensităţi, din cele mai vechi timpuri .