Delapidare

§ I.CONCEPT ªI CARACTERIZARE.

Dintre infracþiunile contra patrimoniului , delapidarea prezintã cel mai ridicat pericol social, atât datoritã pagubelor pricinuite, cât ºi faptul cã persoana ce o comite nesocoteºte obligaþiile de fidelitate ºi probitate care incubã oricãrui gestionar sau administrator al bunurilor încredinþate .

Potrivit legii , infracþiunea de delapidare constã în însuºirea, folosirea sau traficarea de cãtre un funcþionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestioneazã sau administreazã.

Sustragerile sãvârºite prin folosirea atribuþiunilor de serviciu constituie cele mai periculoase forme de sustragere din patrimoniul unitãþilor economice.

Dat fiind faptul cã acestea sunt acoperite cu acte fictive sau printr-un alt procedeu, descoperirea lor este mai dificilã . In afarã de acestea, dacã ele sunt sãvârºite de un grup organizat, cauzeazã mari prejudicii patrimoniului unitãþilor economice .

Caracterul deosebit de periculos al infracþiunii de delapidare decurge din faptul cã aceastã infracþiune produce urmãri dãunãtoare pentru patrimoniul unitãþilor economice ºi pentru relaþiile sociale privind acest patrimoniu, precum ºi din împrejurarea cã infracþiunea este sãvârºitã de o persoanã cãreia i s-au dat în primire si pãstrare anumite bunuri ce aparþin unor persoane juridice ºi care aduce astfel atingere ºi relaþiilor sociale privind activitatea acestor servicii .

De aceea, sustragerile constituie una dintre cele mai grave infracþiuni, iar lupta împotriva lor , una ditre sarcinile primordiale ale organelor de urmãrire penalã ºi justiþie.

Aceastã luptã va avea efectul urmãrit numai când fiecare caz de delapidare va fi descoperit la timp, numai dacã toþi vinovaþii vor fi descoperiþi ºi traºi la rãspundere penalã ºi numai dacã se vor lua mãsuri de prevenire a sustragerilor. Pentru obþinerea acestui rezultat este în primul rând necesar sã se asigure un înalt nivel calitativ cercetãrilor desfãºurate în vederea descoperirii infracþiunii ºi sã se aplice cu îndemânare mijloacele tehnice- ºtiinþifice ºi procedeele tactice de cercetare elaborate de criminalisticã .

Pentru existenþa infracþiunii, în afara acþiunii de sustragere se cer îndeplinite, cumulativ, douã condiþii respectiv;

-bunurile ce formeazã obiectul activitãþii ilicite sã aparþinã unei persoane juridice;

-fãptuitorul-funcþionar sã aibã calitatea de gestionar sau administrator al bunurilor.

Gestionarul este angajatul unitãþii care are, ca atribuþii principale de serviciu, primirea, pãstrarea ºi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosirea sau deþinerea - chiar temporarã - unei unitãþi, indiferent de locul unde se aflã bunurile sau de modul de dobândire a acestora, este considerat gestionar ºi persoana care gestioneazã în fapt anumite bunuri.

Spre deosebire de gestionare, administrarea presupune un complex de acte de dispoziþie cum sunt: planificarea, aprovizionarea, desfacerea, repartizarea, plãþile etc. vizând, deci, efectuarea unor operaþii asupra bunurilor ce aparþin unor unitãþi în raport cu natura ºi scopul patrimoniului acestuia. Astfel de acte de dispoziþie sunt atributul conducãtorilor unitãþii - director, contabil, inginer-ºef º.a. dar, dacã prin ele s-ar însuºi, folosi sau trafica bunuri din patrimoniul acesteia , cei în cauzã sãvârºesc infracþiunea de delapidare.

Elementul material al faptei constã în sustragerea bunurilor din patrimoniul unitãþii, care se poate realiza prin mai multe modalitãþi faptice însuºire, folosire sau traficare .