Delincvența Juvenilă

Domeniu: Drept

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 108 în total

Cuvinte : 31680

Mărime: 105.42KB (arhivat)

Publicat de: Eugen Simon

Puncte necesare: 10

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DELINCVENŢA JUVENILĂ 4
1.1. Clarificări conceptuale 4
1.2. Conceptul de delincvenţă juvenilă în dreptul penal român 6
1.3. Conceptul de delincvenţă juvenilă în dreptul penal comparat. 10
1.4. Importanţa prevenirii manifestărilor deviante şi delincvente în rândul minorilor 13
CAPITOLUL II. RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI 16
2.1. Istoric privind răspunderea penală a minorului 16
2.2. Evoluţia legislaţiei privind răspunderea penală a minorului 26
2.2.1. Drept penal român 26
2.2.2. Sistemul de reeducare a minorului infractor în legislaţia penală comparată 35
2.2.2.1. ANGLIA şi ŢARA GALILOR 39
2.2.2.2 SCOŢIA 42
2.2.2.3. MODELUL ŢĂRILOR NORDICE 44
2.2.2.4. MODELUL DANEZ 46
2.2.2.5. SISTEMUL BELGIAN 47
CAPITOLUL III. COMUNITATEA EUROPEANĂ ŞI LEGISLAŢIA ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PENALE A MINORILOR INFRACTORI 49
3.1. Regimul de sancţionare şi tratament al tinerilor delincvenţi 49
3.2. Administrarea comunitară a justiţiei penale 54
3.3. Modalităţi de aplicare a legislaţiei penale minorilor în perspectiva comunităţilor europene 59
3.3.1. Prestarea muncii în folosul comunităţii 60
3.3.2. Sistemul de probaţiune pentru minori 67
CAPITOLUL IV. PROPUNERI DE LEGE FERENDA PRIVIND RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 70
4.1. Legislaţia penală a minorului şi integrarea europeană 70
4.2. Programe de intervenţie psiho-socială timpurie în prevenirea comportamentelor infracţionale ale minorilor 75
4.3. Repere pentru un program unitar de prevenire a delincvenţei juvenile 77
CAPITOLUL V. ASPECTE PRIVIND DELINCVENŢA JUVENILĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 83
5.1. RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORILOR DELINCVENŢI 87
5.2. SISTEMUL PREVENTIV. 91
ANEXĂ. REGULAMENTUL CENTRULUI DE PLASAMENT TEMPORAR AL MINORILOR AL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE 98
I. Principii generale 98
II. Atribuţii şi sarcini 99
III. Evidenta copiilor in centru 101
IV. Organizarea centrelor de plasament 102
V. Drepturile materiale asigurate 103
VI. Personalul centrului de plasament temporar al minorului 103
VII. Încrederea copiilor 105
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 107

Extras din proiect

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

DELINCVENŢA JUVENILĂ

1.1. Clarificări conceptuale

Conceptul de „delincvenţă juvenilă” cuprinde două noţiuni distincte care trebuie precizate şi anume conceptul de „delincvenţă” şi cel de „juvenil”. Deşi ambii termeni au intrat în limbajul comun şi par cu semnificaţii bine determinate şi univoce, ei sunt folosiţi adesea cu înţelesuri diferite. Termenul de „delincvenţa juvenilă” nu este întâlnit nici în legislaţia penală din ţara noastră, nici în dreptul pozitiv din alte ţări, el fiind o creaţie a doctrinei penale şi a teoriilor criminologice sau sociologice în încercările lor de a grupa o serie de infracţiuni în funcţie de criterii de vârstă, considerându-se în mod justificat, că faptele penale prezintă o serie de particularităţi determinate de nivelul de maturitate biologică şi cu precădere mintală a subiectului activ al infracţiunii.

Conceptul de „delincvenţă juvenilă” are la origine şi anume în limba latină, cuvinte cu înţelesuri diferite. Verbul „delinquere” avea înţelesuri diferite – respectiv accepţia de „a greşit”, „a scăpa din vedere”, „a lipsi”, substantivul „delictum” însemnă în primul rând „greşeală”; în timp ce prin „crimen” se înţelegea „crimă” la care se asocia semnificaţiile de „acuzare” „imputare”, „pricină a unui rău” . În literatura anglo-saxonă de specialitate, cu precădere în cea nord-americană, termenul de „delincvenţă” a păstrat semnificaţia sa originară (delinquency), care nu se confundã cu sfera şi conţinutul noţiunii de „criminalitate” (criminality).

Prin delincvenţă se înţelege o serie de fapte ilicite, indiferent dacă au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absenţa repetată şi îndelungată de la şcoală, abandonând şcoala nemotivat de cauze obiective, precum şi anumite fapte imorale care nu constituie infracţiuni).

Termenul de „delincvenţă juvenilă” a fost introdus şi generalizat cu intenţia de a nu asocia conotaţiile prea grave ale conceptului de „criminalitate” cu faptele comise de minori, cărora pentru o faptă similară cu cea comisă de un adult nu li se aplica aceleaşi pedepse şi în nici un caz sancţiuni prevăzute pentru crime.

În Franţa şi Italia termenul de „criminalitate juvenilă” este întâlnit cu precădere în literatura juridică, în timp ce sintagma „delincvenţă juvenilă” este folosită mai frecvent în studiile şi cercetările criminologice, sociologice şi psihologice.

Referitor la delincvenţa juvenilă în unele lucrări întâlnim şi termenul de „predelincvenţă”. El desemnează în mod nediferenţiat fie situaţia minorului care, deşi a săvârşit o faptă prevăzută de lege, nu răspunde totuşi datorită vârstei, fie situaţia minorului care are un comportament imoral, fără ca faptele respective să fie prevăzute de legea penală.

În ţara noastră în asemenea situaţii sunt încadraţi în categoria „copiilor în pericol” de a comite fapte penale datorită condiţiilor necorespunzătoare de mediu social şi a unei ambianţe imorale care favorizează sau pot induce comportamente deviante.

Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim, nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.