Drept Administrativ

Administraţia publică, ca activitate, se realizează printr-o multitudine de forme organizatorice care grupează categorii întregi de oameni ce formează personalul administraţiei publice. Din acest punct de vedere, reprezintă un sistem de organizare socială bazat pe relaţii care există între oamenii care realizează o activitate specifică, pe care am denumit-o administraţie publică .

Creşterea continuă a rolului administraţiei publice în societatea modernă impune, cu necesitate, cunoaşterea aprofundată a acesteia, pentru că, numai pe baza cunoştinţelor obţinute se poate ajunge la o organizare raţională şi funcţionare eficientă a administraţiei publice .

Există două concepţii definitorii pentru termenul de administraţie publică: prima vede în administraţie un instrument pentru punerea în practică a politicilor guvernanţilor; cea de a doua, modernă, consideră administraţia „un aparat care furnizează anumite servicii cetăţenilor, funcţionând în slujba lor.”

„În limbajul curent, termenul de „administraţie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social culturale; un compartiment (direcţie, secţie, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară, nemijlocit o activitate direct productivă. Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie, principalele preocupări teoretice s-au axat, în principal, pe clarificarea noţiunii de administraţie publică.”

În opinia profesorului Antonie Iorgovan, prezentată în „formulare concentrată”, administraţia publică se defineşte ca ansamblul activităţilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi al structurilor acesteia, care, în regim de putere publică aduc la îndeplinire legile, sau, în limitele legii, prestează servicii publice.

Un loc important în cadrul sistemului administraţiei publice îl ocupă organele administraţiei publice locale, constituite în unităţile teritorial administrative ale statului – comuna, oraşul şi judeţul. Organele acestei administraţii publice sunt constituite în raport cu colectivităţile sociale din aceste unităţi teritorial – administrative şi sunt menite a rezolva problemele specifice care solidarizează menţionatele colectivităţi. Constituţia României şi Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală precizează că autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale şi primarii aleşi în condiţiile Legii nr. 67/2004 privind alegerile locale.

1. Principiile administraţiei publice locale. Autorităţile administraţiei publice locale

Conform normelor dreptului constituţional, activitatea de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii statale se desfăşoară potrivit principiilor înscrise în Constituţie. Este vorba de acele principii care reflectă şi consacră în formele politico-juridice caracterul structurilor de guvernare şi stabilesc direcţiile generale de activitate ale statului .

Principiile administraţiei publice locale sunt:

- principiul autonomiei locale;

- principiul deconcentrării serviciilor publice;

- principiul eligibilităţii;

- principiul legalităţii;

- principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit;

- principiul subsidiarităţii