Drept Contencios

PRELIMINARII

Conform principiului separării puterilor în stat iniţiat de Montesquieu (1689-1755) în Franţa ,la nivelul unui stat de drept există trei puteri:legislativă,executivă şi judecătorească. Prin simpla coexistentă a celor trei puteri,se implică atât o colaborare cât şi un control reciproc al activităţii lor. Contenciosul administrativ reprezintă cadrul concret în care activitatea unor organe de stat,ca organe ale administraţiei publice de către instanţele judecătoreşti .

Conform Constituţiei din 2003,articolul 52,aliniatul 1„persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,de o autoritate publică,printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri,este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim,anularea actului şi repararea pagubei” ,aceasta fiind forma juridică de apărare a drepturilor omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor administraţiei publice şi a funcţionarilor publici. În acest context am făcut referire la mai mulţi termeni care sunt cuvinte cheie în domeniul contenciosului şi aici facem referire la: actul administrativ,interes legitim,nesoluţionarea în termen legal al unei cereri,funcţionar public. Pentru a se putea înţelege mai bine sensul acestor termeni vom face o scurtă definire a acestora,astfel :

- actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ,emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii,dând naştere,modificând sau stingând raporturi juridice.

- interesul legitim este posibilitatea de a pretinde o anumită conduită ,în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv sau după caz ,în considerarea apărării unui interes public.

- nesoluţionarea în termen legal al unei cereri este faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii,dacă prin lege nu se prevede altfel.

- funcţionar public este o persoană fizică investită,prin numire sau alegere,într-o funcţie publică din cadrul unei autorităţi publice organizată la nivel central sau local ori într-un serviciu public organizat ca instituţie publică,ori în structuri asimilate acestora.

În opinia autorului G. Rarincescu,contenciosul administrativ se împarte în două ramuri:

a)contencios de drept comun,ca fiind totalitatea litigiilor de competenta organelor judecătoreşti propriu-zise,de natura civilo-comercială şi penală;

b) contenciosul administrativ,compus din totalitatea litigiilor de natură administrativă.

În ţara noastră,contenciosul administrativ a fost înfăptuit de instanţe administrative (1864-1866)de instanţe de drept comun(1866-1967) şi de instanţe specializate(1905-1990 până azi).

În acest caz,cad sub incidenta instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor judeţene şi ale municipiului Bucureşti,ale Curţilor de apel şi Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Constituţia din 2003 prevede în articolul 123,aliniatul(5) „prefectul poate ataca ,în faţa instanţei de contencios administrativ ,un act al consiliului judeţean,al celui local sau al primarului,în cazul în care consideră actul ilegal .Actul atacat este suspendat de drept”,iar în articolul 126,aliniat (6), „controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice,pe calea contenciosului administrativ este garantat” prin acestea Constituţia devine alături de Legea 554/02.12.2004 si Legea 215/2001 a administraţiei publice locale domeniul de competenţă a contenciosului administrativ.

În sens larg,contenciosul administrativ poate fi definit ca fiind acele forme de control a legalităţii actelor administrative de autoritate,exercitat la cererea părţii vătămate într-un drept recunoscut de lege.

1.1. NOŢIUNEA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Termenul de ’contencios’ îşi are originea etimologică în limba latina,în verbul ”contendere” care înseamnă a lupta ,a se strădui sa învingă .

Din punct de vedere juridic ,cuvântul contencios are două accepţiuni:

- de activitate,menită să soluţioneze un conflict de interese ,un conflict juridic;

- de organ;

În concepţia de activitate ,contenciosul este înţeles ca fiind activitatea propriu-zisă de soluţionare a litigiilor ,în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică.

Privit ca organ ,contenciosul reprezintă totalitatea organelor care soluţionează litigiile,în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică.

Contenciosul poate fi conceput şi ca instituţie juridică,ca ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile ce se nasc în activitatea de soluţionare a litigiilor .

Organele de contencios administrativ se împart în :

- organe de contencios judiciar,care au competenţa de a rezolva toate conflictele juridice ca le-au fost date prin lege;

- organe de contencios administrativ,care au atribuţia de a soluţiona conflictele ,în care cel puţin una dintre părţi este autoritate publică .

Elementele care conduc la definirea noţiunii de contencios sunt:

- în primul rând, activitatea desfăşurată de instanţele de contencios este de a soluţiona litigii, în care cel puţin o parte este un serviciu public;

- în al doilea rând, organele care înfăptuiesc acesta activitate fac parte din sistemul organelor judecătoreşti;

- în al treilea rând ,obiectul acţiunii îl constituie:

• anularea ori modificarea unui act administrativ de autoritate;

• obligarea autorităţii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege;

• repararea pagubei ce a fost cauzată prin emiterea unui act ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

Prin contencios se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele judecătoreşti prevăzute de lege,a conflictelor ,în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică,instituţie publică sau un funcţionar public,conflicte născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege .

Noţiunea de contencios administrativ nu trebuie confundată cu noţiunea de jurisdicţie,în general şi nici cu cea de jurisdicţie administrativă,în special. Termenul de „jurisdicţie”provine din cuvintele latine „juris”- drept şi „dictio”- a spune,cu alta cuvinte „a afirma dreptul”.

In funcţie de aplicarea diferitelor criterii,jurisdicţia poate fi clasificată în :

a) în funcţie de organul care o realizează

• jurisdicţie judiciară,când aceasta este înfăptuită de organele judecătoreşti;

• jurisdicţie administrativă,când este realizată de organe ale administraţiei publice;

• jurisdicţie neguvernamentală,când este înfăptuită de organe neguvernamentale cu atribuţii jurisdicţionale.

b) în funcţie de conţinutul activităţii şi de scopul urmărit:

• jurisdicţie contencioasă;

• jurisdicţie necontencioasă sau graţioasă.