Drept Penal

Introducere

Atitudinea lucidă de respect faţă de legea penală reprezintă o condiţie hotărîtoare a întăririi continue a statului de drept şi a ocrotirii eficiente a valorilor sociale care stau la baza societăţii la etapa actuală. Adoptarea unei noi legislaţii penale a constituit un pas semnificativ în efectuarea reformei de drept, în perfecţionarea sistemului de protecţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului şi în defetişizarea acestei legislaţii.

Dreptul penal are un rol deosebit de semnificativ în demersul dedicat luptei contra tendinţelor negative ale unora dintre membrii societăţii, tendinţe care generează acţiuni imorale şi infracţionale. Acest rol se indeplineşte nu numai prin existenţa normelor de drept penal, dar mai ales prin aplicarea legii penale.

Important în aplicarea normelor penale, care întotdeauna trebuie să fie cît mai conformă cu litera acestora şi cu raţiunea care a stat la baza edificării lor, este nu numai să se constate existenţa unei infracţiuni şi să se pronunţe o pedeapsă, ci la fel de important este ca această constatare şi această pedeapsă să fie perfect dimensionate, raportate la toate condiţiile pe care le prevăd atît textul incriminator, cit şi alte texte complinitoare. Pentru o apreciere juridică corectă a activităţii infracţionale realizate de către făptuitor, trebuiesc luate în consideraţie multiplele infăţişări sub care se poate prezenta evenimentul faptic, care de multe ori poate avea un caracter complex şi numai cunoaşterea perfectă a diferitelor instituţii ale dreptului penal poate oferi posibilitatea găsirii unei soluţii adecvate în activitatea judiciară curentă, corespunzătoare voinţei legiuitorului.

Printre instituţiile penale care se află în strînsă corelaţie „atît cu instituţia infracţiunii, cît şi cu răspunderea şi sancţiunile de drept penal” o constituie atît unitatea infracţională, cît şi pluralitatea de infracţiuni.

Actualitatea preocupărilor ce formează obiectul de studiu al prezentei lucrări este determinată, în primul rînd, de necesitatea stabilirii unor criterii teoretico-practice de delimitare a pluralităţii de infracţiuni de unitatea infracţională. În acest sens, trebuie de menţionat că problema delimitării instituţiilor vizate prezintă importanţă sub un dublu aspect.

Pe de o parte, atat in reglementările penale, cît şi în doctrina penală problema unităţii infracţionale este tratată de pe poziţii diferite, fapt care duce la rezolvări juridice controversate în

privinţa sferei de cuprindere a pluralităţii de infracţiuni, adică a infracţiunilor ce o alcătuiesc. Pe de altă parte, pluralitatea de acte în mod automat exclude existenţa unităţii naturale sau legale de

infracţiune şi viceversa.

Pluralitatea de infracţiuni interesează în mod special dreptul penal şi datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului, al modului şi reacţiei sociale împotriva acestuia. O altă problemă pe care o generează pluralitatea infracţională este cea a naturii juridice şi anume, dacă pluralitatea de infracţiuni constituie o cauză de agravare, de atenuare sau de modificare a pedepsei, în strînsă legătură cu tratamentul juridic al pluralităţii de infracţiuni şi a diferitelor sisteme experimentate în această privinţă în legislaţiile penale.

În acelaşi timp sediul normativ dedicat reglementării unităţii infracţionale şi a pluralităţii de infracţiuni prezintă anumite imperfecţiuni în materia dreptului pozitiv penal al României şi al Republicii Moldova.

Această stare a lucrurilor reclamă în sarcina legiuitorului intervenţii care ar fi în măsură să perfecţioneze cadrul normativ din domeniul cercetărilor realizate. Asemenea intervenţii trebuie să fie precedate de implicaţii ştiinţifice în materie, menite să fundamenteze soluţii adecvate în acest sens.

În ştiinţa dreptului penal s-a acordat şi se acordă atenţie deosebită instituţiilor de unităţi infracţionale şi a pluralităţii de infracţiuni. În special, sunt supuse studiului anumite forme ale acesteia. Astfel, sunt studii consacrate concursului de infracţiuni în omânia, apărute în procesul evoluţiei doctrine penale în materia pluralităţii de infracţiuni şi a instituţiilor conexe (V.Dongoroz, M.Zolyneak, T.Buzea, F.Streteanu, V.Papandopol etc.), în Republica Moldova a fost elaborată de către domnul V.Sili o lucrare cu referire la recidiva infracţională. Însă, inexistenţa unui studiu comparat şi sistematizat in materia pluralităţii de infracţiune, avandu-se in vizor noile tendinţe legislative la nivelul celor două state s-a impus cu necesitatea., de asemenea studiul comparatival Oanei Gana: Aspecte comparative între unitatea infracţională şi pluralitatea de infracţiuni în legislaţia Republicii Moldova.

Scopul şi obiectivele lucrării

Scopul principal al lucrării elaborate constă în determinarea şi interpretarea esenţei instituţiilor unităţii infracţionale, pluralităţii de infracţiuni, în corelaţie intrinsecă cu alte instituţii de drept penal – concursul de legi penale.

În acest mod, au fost trasate anumite obiective, în special:

- definirea conceptului şi naturii juridice a unităţii infracţionale

- definirea concepturlui şi naturii juridice a pluralităţii de infracţiuni;

- determinarea felurilor unităţii de infracţiuni şi analiza lor

- analiza formelor de manifestare a pluralităţii de infracţiuni, în special – concursul de infracţiuni, recidiva de infracţiuni;

- analiza legislaţiei în vigoare, în special a Codului Penal.