Drepturile Copiilor în România

INTRODUCERE

În sensul art. 1 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub această vârstă.

Pornind de la recunoaşterea drepturilor fundamentale ale omului, a demnităţii şi valorii persoanei umane, a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane ca fundament al libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, fundament ce a stat la baza elaborării principiilor proclamate de Carta Naţiunilor Unite în vederea asigurării şi promovării progresului social, prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Naţiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la îngrijire şi asistenţă specială, fără nici o deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, naţionalitate şi origine socială, situaţie materială, statut la naştere sau alt statut.

Declaraţia drepturilor copilului, a avut în vedere lipsa de maturitate fizică şi intelectuală a copilului, nevoia sa de protecţie şi îngrijire specială, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa.

Totodată, recunoscând importanţa cooperării internaţionale destinate îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale copiilor din toate ţările şi în special, din ţările în curs de dezvoltare, recunoscând necesitatea dezvoltării plenare şi armonioase a personalităţii copilului, ţinând seama de faptul că un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în societate şi să fie educat în spiritual păcii, demnităţii, libertăţii, toleranţei, egalităţii şi solidarităţii, s-a stabilit respectarea şi garantarea drepturilor tuturor copiilor, indifferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenta etnică sau originea socială, de situaţia materială, incapacitatea fizică, de statutul la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestuia.

În acest sens s-a hotărât că statele părţi ale Convenţiei vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţionare pe considerente ţinând de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile părinţilor, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale.

În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.

Statele părţi se obligă să asigure copilului protecţia şi îngrijirea necesare în vederea asigurării bunăstării sale, ţinând seama de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali sau ale altor persoane cărora acesta le-a fost încredinţat în mod legal, şi în acest scop vor lua toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare.

Statele părţi vor veghea ca instituţiile, serviciile şi aşezămintele care răspund de protecţia şi îngrijirea copiilor să respecte standardele stabilite de autorităţile competente, în special cele referitoare la securitate şi sănătate, la numărul şi calificarea personalului din aceste instituţii, precum şi la asigurarea unei supravegheri competente.

Statele părţi se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie.În cazul drepturilor economice, sociale şi culturale statele părţi se obligă să adopte aceste măsuri, fără a precupeţi resursele de care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale.

Pornind de la realizarea obiectivelor propuse de poporul nostru privind integrarea europeană, ridicarea nivelului de trai al fiecăruia, se impune asigurarea de forţă de muncă în permanenţă, a elementului uman, menit să perfecţioneze tehnologia existentă şi să creeze premisele creşterii permanente a economiei naţionale, context în care este de dorit a exista o preocupare permanentă pentru creşterea şi educarea copiilor, a le asigura condiţii optime pentru creştere şi educare.

Cel mai important rol în formarea personalităţii unui individ îl constituie familia, aceasta putând acţiona în formarea regulilor, a deprinderilor, a principiilor ce reprezintă fundamentul pe care se clădeşte mai apoi personalitatea omului matur.