Excepții de Procedură

Cuvânt înainte

România zilelor noastre are statutul unei tãri candidate la integrarea în Uniunea Europeanã. Pentru a reâspecta termenulâ de 1 ianuarie 2007 trebuie evitatã activarea clauzei de salvgardare inclusã cu scop suspensiv în Tratatul de aderare al României si Bulgariei la Uniunea Europeanã, semnat la 25 aprilie 2005, la Bruxelles . Pendente conditione trebuie depuse eforturi concertate de cãtre institutiile abilitate, astfel încât motivele de îngrijorare ale eurocomunitarilor sã se dovedeascã nefondate.

Ni se cere performantã, dar mai ales constantã în procesul de realizare a reformelor, o atentie deosebitã fiind acordatã sistemului judiciar, puterii judecãtoresti în general. Ideea de bazã ce trebuie retinutã tine de standardul avut în vedere la aprecierea rezultatelor. Asa cum în procesul civil, judecãtorul aplicã o anumitã metodã , asa si Consiliul de Ministri al Uniunii Europene, pe baza rapoartelor Comisiei Europene si dupã votul Parlamentului European, va aprecia mãsura în care statul candidat corespunde nivelului cerut a fi îndeplinit. În esentã, România are nevoie de o putere judecãtoreascã puternicã. Aceasta trebuie sã fie independentã, profesionistã si operativã.

Dacã transpunerea acquis-ului comunitar în legislatia internã este un proces în mare parte realizat, aplicarea dispozitiilor transpuse în functionarea de zi cu zi a institutiilor statului rãmâne de actualitate. Astfel, în raporturile cu responsabilii Uniunii Europene nu se mai negociazã pe capitole, ci se abordeazã aspectele sensibile în mod tematic.

Justitia este preocuparea comunã a partenerilor de dialog, si, pare-se, elementul central al aprecierii performantelor României vis-à-vis de clauza de salvgardare. Este diligent din partea statului român sã continuie eforturile de eficientizare a sistemului judiciar, atât la nivelul institutional propriu-zis ( notãm aici reformele CSM, PNA / DNA, INM, ICCJ etc. ), cât mai ales la nivelul operational al mecanismului concret în care se oglindeste “actul de justitie”. De aici rezultã cã în prezent, principalul punct de interes este reprezentat de procedurã, de dreptul procesual si nu atât de dreptul material.

Dreptul procesual civil este ansamblul normelor juridice care reglementeazã modul de judecatã de cãtre instantele judecãtoresti a pricinilor privitoare la drepturi civile si la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei, precum si modul de executare silitã a hotãrârilor judecãtoresti sau a altor titluri executorii” . Procedura civilã contine regulile dupã care se desfãsoarã judecata (cognitio) si executarea silitã (executio), si reprezintã numai o parte a dreptului procesual civil, alãturi de jurisdictia si de teoria actiunii civile . Jurisdictia cuprinde regulile ce guverneazã organizarea judiciarã si compententa instantelor judecãtoresti, astfel încât cel interesat sã se adreseze fie instantei, fie organului de jurisdictie ori cu activitate jurisdictionalã cãruia prin lege i-a fost recunoscutã aptitudinea de a solutiona un litigiu . Teoria actiunii civile constituie punctul de trecere de la jurisdictie la procedura civilã si aratã conditiile în care o persoanã poate obtine recunoasterea sau stabilirea drepturilor si intereselor sale legitime.

Aceste precizãri sunt menite sã încadreze cu sfera cea mai largã, aspectele ce tin de eficacitatea procesului civil ca mijloc de realizare a justitiei. Cu cât sunt mai pregnante garantiile juridice cum cã fiecare proces în parte se va desfãsura în litera si spiritul legii (procesuale), cu atât justitia, în ansamblul sãu, va fi consideratã ca respectând standardul impus de Uniunea Europeanã.

Este nevoie asadar, de o abordare echidistantã, stiintificã, cu temperãri practice a tot ceea ce face o justitie sã functioneze bine, sau dimpotrivã, sã fie depãsitã, inadecvatã.

Procesul civil este ordonat de o serie de principii, dintre care unul deosebit de important, în contextul examenului comunitar al sistemului judiciar român, este acela al dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Trei texte converg spre consacrarea lui:

a). art. 6 pct. 1 din CEDO ,

b). art. 21 alin. 3 din Constitutie ,