Executarea Silită a Obligatiilor Bugetare

Executarea silită a obligatiilor bugetare este procedeul de colectare a creantelor fiscale care apare cand subiectul platilor refuza sa plateasca.Procedeul este format dintr-un ansamblu de masuri prevazute actualmente in Codul de procedura fiscala (art.22,126-161) prin care se realizeaza cu ajutorul constangerii de stat drepturile patrimoniale daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.

Actul normativ care reglementeaza executarea silită a creantelor bugetare este Ordonanta de Guvern nr.11/1996, care a abrogat Decretul nr. 221/1960. Prevederile Ordonantei se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila.

Pentru a se trece la executarea silită a creantelor bugetare este necesara indeplinirea unor conditii, dupa cum urmeaza:

- Existenta unui titlu executoriu.

Titlul executoriu,fiind un act administrativ fiscal va trebui sa contina obigatoriu elementele definite si enumerate la art.28 al.(2) cat si urmatoarele: codul de identificare fiscala,domiciliul fiscal precum si orice alte date de identifiare, cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate,temeiul legal al puterii executorii a titlului.

Executarea silită a creantelor fiscale se poate declansa numai in situatia existentei unui titlu executoriu valabil, titlu emis in conditiile cerute de lege de organul fiscal ori a oricarui alt incris care in coditiile legii, constituie titlu executoriu.

Astfel art.47 din O.G. nr.61/2002 statuteaza ca “executarea silită a creantelor bugetare se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica”.

Titlul de creanta este actul juridic care constata si individualizeaza obligatia bugetara, dandu-i caracter concret si facand posibila executarea acestuia.

- Creanta bugetara sa fie exigibila.Are caracter exigibil creanta ajunsa la scadenta, poate fi pretinsa, caruia i se poate cere de indata executarea, la nevoie silită.

Creanta bugetara devine executorie si titlul care o constata devine executoriu, la data scadentei, prin expirarea termenului de plata prevazut de normele legale.

- Obligatia bugetara sa nu fie executata de bunavoie. Ipoteza trecerii de catre creditor la procedeele executarii silite este a ceea in care debitorul nu executa la termen si in cuantumul stabilit obligatia bugetara.

Procedura de executare silită se efectueaza din oficiu si,o data inceputa, se poate suspenda,intrerupe sau poate inceta numai in cazurile si sub forma prevazute de O.G. 61/2002.

Astfel, executarea silită se suspenda:

a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditorul bugetar;

b) de la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata;

c) in alte cazuri prevazute de lege.

Executarea silită se intrerupe:

a) la data declararii starii de insolvabilitate a debitorului;

b) in alte cazuri prevazute de lege.

Executarea silită inceteaza daca:

a) s-au stins integral creantele bugetare prevazute in titlul executoriu;

b) a fost desfiintat titlul executoriu;

c) in alte cazuri prevazute de lege.

Subiectele raportului juridic de executare silită:

 statul sau o colectivitate teritoriala locala, prin organele de executare,in calitate de creditor;

Creditori bugetari care administreaza creantele bugetare, prin organele proprii, centrale sau teritoriale,dupa caz,ori cele ale administratiei publice locale,sunt abilitati sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silită prevazata de O.G. nr.61/2002,ca organe de executare.

Organele de executare sunt acele organe abilitate sa aduca la indeplinire masurile asigurtorii si sa efectueze procedura de executare silită prevazuta de O.G. nr.61/2002.

Organul de executare coordonator este abilitat sa sesizeze in scris organele de executare coordonate,comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata,situatia debitorului,contul in care se vor varsa sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori a veniturilor urmarite.

Limitele competentei acordate organelor de executare sunt determinate de art.35 si 36 din O.G. nr.11/1996, acestea avand, in exercitarea atributiilor ce le revin, urmatoarele drepturi:

a) de a intra in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte ale acestuia,in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;

b) de a intra in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului,persoana fizica, si de a cerceta toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;