Finanțe Publice

I. Finanțele publice

I.1. Noțiunea de ”finanțe” - concept și evoluție

În limbajul comun, termenul de ”finanțe ” desemnează fie resursele financiare(pecuniare) ale cuiva, fie ansamblul activităților și profesiunilor care au ca obiect banii ori alte modalități de reprezentare a acestora. Finanțele sunt percepute și analizate ca: relații sociale de natură economică ce apar în procesul constituirii resurselor bănești publice necesare satisfacerii trebuințelor generale ale societății; mijloace de intervenție ale statului prin intermediul cărora este influențată activitatea economică; fonduri bănești care se pun la dispoziția statului în scopul îndeplinirii corespunzătoare a funcțiilor și a sarcinilor sale; acte juridice, în sensul de acte de dispoziție autoritară, prin care se preia la dispoziția statului o parte din produsul intern brut.

Apariția și evoluția finanțelor publice este strâns, chiar indisolubil legată de existența unei organizări de tip statal și de utilizarea banilor ca etalon de valoare, precum și a formelor valorice de realizare și repartiție a produsului social.

Privită în perspectivă istorică, noțiunea de finanțe publice a evoluat continuu:

- a existat o perioadă de timp destul de lungă în care statul - ca supremă autoritate publică - nu s-a preocupat de activitățile social-economice și nu a intervenit în acest vast domeniu decât în măsura în care se aprecia că era strict necesar - epoca finanțelor publice clasice (sfârșitul secolului XVIII și până la începutul secolului XX; activitatea economică trebuia să se desfășoare astfel încât să se evite orice intervenție din partea autorității publice care ar putea perturba în vreun fel inițiativa privată, libera concurență, acțiunea legilor obiective: laissez-faire, laissez-passer).

- preocuparea statului pentru buna și mai buna desfășurare a activităților economice și sociale a prins contur, ea sporind apoi în mod constant, iar implicarea statului în economie, în scopul influențării proceselor economico-sociale s-a facut - pe măsură - într-o manieră tot mai evidentă - epoca finanțelor publice moderne ( la cumpăna secolelor XIX-XX, statul s-a reorientat și și-a ăndreptat atenția către activitățile economice și sociale și și-a lărgit treptat sfera preocup-rilor în domeniu).

Finanțele publice în contemporaneitate se caracterizează prin faptul că ele reușesc să asigure un anumit echilibru între puterea legislativă și cea executivă. Finanțele publice naționale devin tot mai dependente de contextul internațional, acest fapt fiind pus în evidență de realitățile vieții contemporane.

În România, ca și în celelalte țări, sistemul finanțelor publice este strâns legat de concepția politică, economico-financiară și de modul de organizare a unei țări. După carcaterul natural al economiei, până în prima jumătate a secolului XVI în Țara Românească și Moldova au predominat dările în natură sau dijmele domnești ori deseatina și se percepeau din cereale, vite, produse animaliere, pește, albinărit etc. Începând cu secolul XVII, muncile puteau fi răscumpărate cu bani, iar unele au fost transformate în obligații bănești. Sub sistemul turco-fanariot, sistemul fiscal din Moldova și Țara Românească a fost reorganizat și modernizat, în scopul jefuirii sistematice a populației.

Reforma financiară inițiată de Constantin Mavrocordat, a constat în suprimarea unor dări și unificarea celorlalte. Impozitul unic ”sama domnească” era repartizată pe sate și pe unități impozabile urmând a fi plătit în patru sferturi. O evoluție importantă în sistemul fiscal, a avut loc după 1821, prin adoptarea Regulamentelor Organice, trecându-se astfel, activitatea de control a veniturilor și cheltuielilor în competența Adunării obștești ordinare. Potrivit statisticilor anul 1903 s-a prezentat cu o situație financiară din cele mai bune, tendința a fost ca bugetul de stat să fie alimentat mai mult din impozite indirecte (50%) și mai puțin din impozite directe(17%).

Principalele domenii ale finanţelor publice moderne erau sistemul bugetar, al instituţiilor publice de credit, gestiunea întreprinderilor publice de credit, gestiunea întreprinderilor publice, organizate în plan centralizat – ale statului – şi local – ale judeţelor şi comunelor, datoria publică.

2. Definirea, structura și caracteristicile finanțelor publice

Pentru a putea fi analizate corespunzător, finanțele publice trebuie abordate din cel puțin două perspective: una instituțională și una materială( instituțional, finanțele publice reprezintă cadrul de manifestare a puterii politice în societate sau, altfel spus, modalitatea de exercitare a puterii financiare publice, sub aspect material, finanțele publice ni se înfățișează în conținutul lor concret, ele fiind strâns legate de noțiunea de activitate financiară publică).