Finanțe publice și monedă

FINANȚELE PUBLICE ȘI MONEDA

I. Finanțele publice

I.1. Geneza finanțelor publice

I.1.A. Apariția finanțelor publice

În comuna primitivă neexistând statul, diferitele funcții publice (organizarea muncii, supravegherea respectării obiceiurilor, a ritualurilor religioase, rezolvarea conflictelor care apăreau între ginți și triburi) erau îndeplinite de oameni aleși în colectivitate. Cu timpul apare proprietatea privată, crește inegalitatea de avere iar societatea s-a scindat în clase antagoniste. Astfel, a apărut necesitatea unei instituții care să protejeze proprietatea privată, să apere privilegiile celor avuți împotriva celor neavuți.

În primele stadii de dezvoltare a orânduirii sclavagiste, când predomina economia naturală, închisă, unele funcții publice (de conducere, de justiție) erau onorifice, iar îndeplinirea unor activități ( construirea de drumuri, de temple, întreținerea armatei, etc.) erau asigurate pe calea prestațiilor în muncă, a dărilor în natură la care erau obligați supușii statului sau pe seama tributurilor ori a bunurilor jefuite și a trofeelor de război de la popoarele învinse. Abia mai târziu când a început să se dezvolte economia de schimb, statul sclavagist folosește și resursele bănești pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din acest moment se poate vorbi de apariția primelor elemente de finanțe ( impozite, împrumuturi)1.

În orânduirea feudală, relațiile marfă – bani, deși au cunoscut o mai mare amploare decât în sclavagism, n-au devenit încă predominante. Statul a continuat să folosească pe scară largă prestațiile în muncă și dările în natură, dar și veniturile domeniale și drepturile regaliene.

În orânduirea capitalistă, când producția de mărfuri devine predominantă, relațiile bănești capătă o largă dezvoltare, iar întreținerea aparatului de stat și acoperirea celorlalte cheltuieli publice se bazează aproape exclusiv pe folosirea resurselor bănești.

În capitalism, în concepția liberală asupra finanțelor și a rolului statului, două funcții fundamentale caracterizează activitatea statului2:

 Funcția internă, de menținere a ordinii interne și de asigurare a funcționării instituțiilor specifice noii orânduiri;

1 Nadia Cerasela Dariescu, Drept financiar, Casa de Editură Venus, Iași, 2006, p. 2.

2 Viorel Roș, Drept financiar, Editura All Beck, București, 2005, p. 9.

 Funcția externă, de apărare a țării, a independenței și a suvernității naționale sau de extindere a teritoriului prin acțiuni militare agresive, anexioniste, după caz.

Separarea statului de societate în sfera relațiilor economice își găsește expresia în aceea că statul își are veniturile, cheltuielile și datoriile sale proprii, își procură resursele necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor sale cu ajutorul constrângerii pe care o exercită asupra membrilor societății3.

I.1.B. Evoluția finanțelor publice

Apariția si evoluția finanțelor publice este inseparabil legată de existența unei ogranizări de tip statal, de folosirea bunurilor și a formelor valorice de realizare și repartiție a produsului social.

În evoluția finanțelor publice sunt remarcabile două etape importante și anume:

 Etapa finanțelor publice clasice;

 Etapa finanțelor moderne.

Etapa finanțelor publice clasice este strâns legată de liberalismul politic, fiind caracteristică sfârșitului secolului al XIX-lea. În această etapă activitatea economică trebuia să se desfășoare în conformitate cu principiul laissez – faire, laissez – passer, evitându-se orice intervenție din partea autorităților publice care ar putea perturba libera desfășurare a activității economice private, libera concurență și acțiunea legilor pieții. Statul liberal își limita intevenția la funcțiile sale tradiționale: apărarea națională, justiția, ordinea publică, relațiile externe. În aceste condiții, rolul finanțelor publice se limita la asigurarea resurselor bănești necesare funcționării instituțiilor publice. Etapa finanțelor publice clasice era cunoscută ca epoca statului jandarm.

Etapa finațelor publice moderne apare în perioada interbelică când locul statului jandarm a fost luat de statul intervenționist sau statul proveniență care s-a reorientat, și-a îndreptat atenția către activitățile economice și sociale. Ca atare, crește rolul autorităților publice în influențarea proceselor economice, manifestat prin cercetarea evoluției ciclice a producției, prevenirea crizelor sau atunci când acestea se produc, luarea de măsuri pentru

3 Nadia Cerasela Dariescu, op.cit., p. 3.

înlăturarea efectelor lor negative. În statul modern finanțele publice reprezintă un mijloc de intervenție în economie prin care să poată fi influențate atât relațiile sociale cât și procesele economice precum și efectele economico - sociale ale actelor și operațiunilor economico - sociale.