Globalizarea afacerilor - efecte interne în cadrul organizațiilor

Globalizarea afacerilor – efecte interne in cadrul organizatiilor

1. Globarizarea- concept, forme, abordari

Globalizarea a devenit un concept la modă în stiintele sociale, un termen-cheie pentru jurnalistii si politicienii de pretutindeni. Se afirmă la scară largă că trăim într-o eră în care cea maimare parte a vietii sociale este determinată de procesele globale, în care culturile nationale, economiile nationale si granitele nationale se destramă. Magnitudinea crescândă, accelerarea si profunzimea impactului fluxurilor si companiilor transcontinentale modelează la scară largă interactiunile sociale, apropie comunităti distante si extinde relatiile de putere de la nivel de regiune,continent la întreaga lume.

În centrul acestei perceptii se află procesul de globalizare economică cu o evolutie rapidă si recentă. Dacă este permisă exprimarea, economia mondială s-a internationalizat, dominată fiind de forte ale pietei ce nu pot fi controlate, puse în miscare de corporatii transnationale - principalii actori economici si agenti ai schimbării, care nu se supun nici unui stat national, plasându-si locatiile pe glob în functie de avantajele pietei. O economie globală în adevăratul sens al cuvântului se conturează, în concluzie, strategiile interne ale managementului national sunt din ce în ce mai irelevante.

Această imagine este atât de puternică încât a reusit să hipnotizeze analistii economici si să capteze imaginatia politicienilor.

Desi termenul a devenit un cliseu, conceptul de globalizare economică nu este nou, originile sale se regăsesc în opera multor intelectuali ai secolului XIX – XX, care au recunoscut că modernismul va integra lumea. După 1960, termenul a căpătat o circulatie nu numai academică, ci mult mai amplă. Concomitent, deficientele gândirii ortodoxe, care presupunea stricta separare între treburile interne si externe, între sfera domestică si internatională, între mediul global si local etc. au devenit tot mai evidente atât în economie, cât si în politică, în cultură etc. Procesul universal de integrare globală, de crestere a convergentei culturilor si civilizatiilor; nu conduce automat, însă, spre o societate mondială armonioasă; un proces de interconexiuni crescute creează noi animozităti si conflicte, care pot alimenta extremele politice, xenofobia etc.

Ideea globalizării pare să spargă astăzi paradigmele si ortodoxia politică, creând noi aliniamente politice si în mod cert două curente de opinii:

- Globalistii - care consideră globalizarea un proces real si profund transformator;

- Scepticii - care consideră globalizarea un diagnostic enorm exagerat.

Globalistii resping afirmatia că globalizarea este sinonimă cu “americanizarea” sau „imperialismul occidental”; considerând globalizarea expresia unor schimbări structurale mai profunde la scara organizatiilor societătii moderne pe fondul dezvoltării corporatiilor multi-nationale si a pietelor financiare mondiale, difuziunii culturii populare si cresterii importantei degradării mediului ambiant global; identifică globalizarea cu relatiile si activitătile care se cristalizează la scară interregională si intercontinentală (Geyer, Bright, 1995; Castells, 1996; Dicken, 1998).

Aceasta permite distinctia analogică mai clară între procesul de globalizare si regionalizare sau localizare, considerându-se crucial să se pună accentul pe atributele speciale ale globalizării.

Respingând ideea că discursul globalizării serveste intereselor fortelor economice si sociale, în interpretarea globalistă, intentia de a defini într-un mod mai sistematic conceptul de globalizare, impune întelegerea tendintelor seculare ale dezvoltării istorice mondiale. Această dezvoltare, asa cum recunoaste interpretarea globalistă (Modelski, 1972; Hodgson, 1993; Bentley, 1996; Frank, Gills, 1996; R.P. Clark, 1997; Frank, 1998), este marcată de faze distinct – de la epoca descoperirii Lumii.

Noi, viteza globalizării pare că se intensifică, ori din contră, se reduce. Pentru întelegerea globalizării contemporane, trebuie cunoscute diferentele între aceste faze, în ce fel aceste sisteme si interconexiuni globale se organizează si reproduc, care este influenta diferentelor geografice si schimbărilor în configurarea relatiilor de putere.

Pentru globalisti, schimbul global este conceput ca un proces ce implică transformări semnificative ale principalelor organizatii ale vietii sociale si ordinii mondiale. În acest sens, pot fi identificate trei aspecte în literatura globalistă:

1. Transformarea centrelor de putere traditionale ale organizatiilor socioeconomice, ale principiilor teritoriale si ale puterii. Erodând constrângerile de spatiu si timp în cadrul interactiunii sociale, globalizarea creează posibilitatea unor modele noi de organizare socială, transformatională; de exemplu, retele globale de productie, retele teroriste sau regimuri de reglementare. Simultan, creste vulnerabilitatea comunitătilor în fata conditiilor de dezvoltare globală (11 septembrie 2001);