Infracțiuni privind circulația pe drumurile publice

Capitolul I

Aspecte generale

Secţiunea I - Scurt istoric

După războaie, afirma reputatul specialist Norbert Tieman la Conferinţa asupra circulaţiei rutiere găzduită în anul 1985 de Franţa, automobilul constituie cea mai importantă cauză a pierderilor de vieţi omeneşti.

Sumară, sumbră, dar sugestivă, opinia citată pune în evidenţă agresivitatea “zeului automobil” şi explică preocuparea guvernanţilor de pretutindeni de a diminua efectele dramatice ale “fenomenului rutier”.

Primele acte oficiale pentru reglementarea circulaţiei rutiere au apărut în ţara noastră încă din secolul trecut. La 30 martie 1868 s-a emis “Legea pentru drumuri”; două decenii mai târziu apare un “Regulament asupra birjelor şi circularea lor în Focşani”, precum şi un “Regulament asupra circulaţiei pe strade şi trotuare”. Primul cod rutier a fost “Regulamentul pentru circulaţia autovehiculelor” din 11 octombrie 1913, în care s-au prevăzut, pentru prima dată, condiţiile cerute pentru autorizarea circulaţiei pe drumurile publice a unui autovehicul .

De la primul cod rutier şi până astăzi s-au succedat o multitudine de legi, cu structuri diferite, reflectând realităţi şi concepţii diverse.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României, nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, modificată şi completată prin O.U.G, nr. 63/20.09.2006, precum şi Regulamentul pentru aplicarea acestei ordonaţe, îndeplinesc un rol însemnat în disciplinarea circulaţiei rutiere.

Secţiunea a II-a -Conceptul infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei rutiere şi locul acestora în sistemul dreptului penal

Infracţiunile contra siguranţei reprezintă ansamblul faptelor penale prin a căror incriminare şi sancţionare se ocroteşte acea valoare socială care este siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Această categorie de infracţiuni s-a constituit ca un grup aparte în cadrul infracţiunilor, ca urmare a amplificării şi diversificării încălcărilor produse în cadrul circulaţiei rutiere, a creşterii gradului de pericol al acestor încălcări, a necesităţii unei intervenţii mai eficiente a legiuitorului în acest domeniu pentru a asigura ocrotirea în mod corespunzător a valorii sociale puse în pericol.

Interzicerea sub sancţiuni penale a acestor fapte are ca scop, de regulă, să prevină săvârşirea altor fapte cu consecinţe mai grave. Respectarea cu stricteţe a regulilor de circulaţie pe drumurile publice previne o circulaţie haotică a autovehiculelor, împiedicând crearea acelor condiţii susceptibile să amplifice pericolul intrinsec pe care îl prezintă circulaţia unui vehicul pe drumurile publice.

Pentru existenţa infracţiunilor prevazute de O.U.G nr. 195/2002, nu este necesară producerea unui rezultat sub forma unei modificări fizice a realităţii înconjurătoare, pericolul social ce le este caracteristic rezultând din simplul fapt al nerespectării normelor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice. Asemenea infracţiuni constituie adevărate “infracţiuni obstacol”, sancţionarea lor fiind destinată să prevină producerea unor consecinţe mai grave, cum ar fi coliziunea unor autovehicule, rănirea mai mult sau mai puţin grav a unor persoane sau chiar pierderea de vieţi omeneşti, fapte care pot constitui infracţiuni prevăzute şi pedepsite de Codul Penal. Pe lângă dispoziţiile speciale, se vor aplica şi prevederile Codului Penal (partea generală), în legătură cu acele situaţii pe care legea specială nu le reglementează.