Înșelăciunea

Cuvânt înainte

Deşi avem o constituţie nouă, potrivit căreia avem şi o structură politică şi statală nouă, cu sute de partide politice şi cel puţin de două – trei ori mai multe organizaţii şi organisme guvernamentale şi neguvernamentale, un parlament bicameral un guvern şi un preşedinte, fragila noastră democraţie se zbate între viaţă şi moarte. Principiile statului de drept cu separarea puterilor sale, legislativă, executivă şi judecătorească, sunt departe de a funcţiona astfel, încât să asigure României acest statut de stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic2 se prezintă cu adevărat valori supreme şi să fie pe deplin garantate.

Nu se absorb să considere cineva că aceste principii funcţionează de la sine; din contră, forţele realiste, lucide şi patriotice au arătat şi arată pe mai departe că sunt dispuse să depună toate eforturile pentru realizarea unui consens general, cel puţin în puţin în soluţionarea problemelor de interes naţional.

Datorită acestor evenimente zgomotoase s-a declanşat acea instabilitate socială, în cadrul căreia dezordinea şi corupţia s-au generalizat, furtul, delapidarea şi nu în ultimul rând înşelăciunea au devenit cotidiene, pentru că toţi înţeleg democraţia ca pe o stare de libertate totală în cadrul căreia fiecare face ce vrea, înşelăciunea a proliferat în aşa măsură încât s-a transformat rapid într-un fenomen violent, deosebit de periculos pentru întreaga societate, determinant şi favorizant fiind şi cauzele obiective şi subiective interne şi internaţionale generale, precum: contradicţiile specifice perioadei de tranziţie, politice, economice administrative şi organizatorice sociale, juridice şi sociale, confuziile şi diletantismul în guvernare, spiritul de vendetă practic uneori, servilismul în faţa străinătăţii, deschiderea largă a frontierelor ca şi amestecul de făţiş şi mascat in treburile României, fenomenul infracţional a grăbit instalarea mizeriei şi a foamei, şomajului şi a nesiguranţei în ziua de mâine.

Scopul legii penale este acela de a preveni şi combate faptele antisociale care potrivit Codului penal sunt considerate infracţiuni printre care se enumeră şi infracţiunea de înşelăciune săvârşită împotriva patrimoniului public sau privat, iar pentr u prevenirea ei, se desfăşoară un amplu proces de combatere a lor, cerinţă logică a edificării unei societăţi construită pe un sistem de drept, iar intensificarea luptei împotriva oricăror încălcări ale normelor juridice este supusă legalităţilor obiective generale ale dezvoltării. Acest proces este complex, unitar şi cuprinde ansamblul de măsuri social-economice, juridice, organizatorice şi cultural educative, iniţiate şi organizate de organele puterii şi administraţiei centrale şi locale, cu sprijinul organelor şi organismelor interesate, al cetăţenilor în general, având ca obiect fundamental cunoaşterea, prin metode şi mijloace adecvate, a factorilor care determină, înlesnesc ori favorizează comiterea unei infracţiuni sau alte fapte antisociale, şi organizarea unei strategii eficiente de acţiune asupra factorilor menţionaţi, în vederea preîntâmpinării săvârşirii sau a repetării, a infracţiunii de înşelăciune care aduce atingere unei valori sociale ocrotite de lege, patrimoniul persoanei.

Activitatea de prevenire şi în cadrul ei, de apărarea proprietăţii, a avuţiei naţionale în general, trebuie să privească două laturi esenţiale şi anume: pe de o parte, perfecţionarea mijloacelor juridice de apărare a acestor valori, iar, pe de altă parte, dezvoltarea responsabilităţii civice a cetăţenilor în direcţia apărării patrimoniului public şi particular.

Atât în domeniul legislaţiei penale, cât şi procesual penale, a organizării judecătoreşti şi a executării pedepselor s-au produs modificări importante printr-o reevaluare a modului de sancţionare, care credem că ar trebui mai bine gradată, cel puţin la infracţiunea de înşelăciune contra patrimoniului public, prin subminarea economiei naţionale. Credem că maximul special al pedepsei ar putea fi sporit, această faptă putând avea repercusiuni grave, ar crea o stare de pericol deosebit de gravă.

Prin dezvoltarea spiritului de cinste şi omenie, de respect faţă de proprietatea privată şi publică, trebuie să ocupe un loc important în educaţia tinerilor prin formarea unei culturi juridice generale ce ar genera un mod de acţiune împotriva săvârşirii acestei infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului public sau privat.

Cunoaşterea tuturor cauzelor care determină, înlesnesc sau favorizează comiterea faptei, necesită o investigare ştiinţifică a factorilor sociali şi individuali, preocuparea de bază a juriştilor generaţiei viitoare prin cercetarea unor probleme de criminologie, psihologie judiciară, de ştiinţă penitenciară, de penologie, ca şi cele de prognoză infracţională care sunt deosebit de benefice în sporirea eficienţei activităţii de combatere a infracţiunii de înşelăciune în dauna patrimoniului public sau privat.

Finalitatea acestui proces de combatere a infracţionalităţii în România ar trebui să asigure apărarea statului nostru de drept, democratic, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, proprietăţii, ordinii şi liniştii publice, condiţii absolut necesare unui climat de securitate socială, de desfăşurare normală a vieţii noastre.