Izvoarele Dreptului Comunitar

INTRODUCERE

Pe lângă calităţile profesionale, meşteşugarii au nevoie de materii prime şi instrumente pentru a produce. Pentru jurist, acestea se numesc izvoare juridice, cum ar fi mecanismul de luare a deciziei care permite rezolvarea problemelor juridice care apar zi de zi. Avocaţii de drept comun au interpretat întotdeauna noţiunea de izvoare juridice într-o manieră mult mai largă decât cei de cod civil, aceştia din urmă fiind convinşi că legislaţia este singurul izvor de drept valid, excluzând deciziile Curţii de Justiţie.

Nu s-a stabilit încă o ierarhie a acestor izvoare, deşi în general se admite că legislaţia precedă în faţa celorlalte.

Dar mai întâi, trebuie subliniat faptul că termenul de act comunitar desemnează orice instrument legislativ sau administrativ emis de autorităţile comunităţii.

Astfel o scrisoare de consolare emisă de comisie in cadrul legislaţiei europene in domeniul concurenţei este la fel de valabilă ca act comunitar ca şi un regulament emis de Consiliu. De aceea termenul de act nu trebuie să fie considerat ca un instrument legislativ adoptat de legiuitorul constituţional ales.

Importanţă au şi versiunile lingvistice ale datelor comunitare. Principiul este că toate cele 11 versiuni în limbile oficiale ale comunităţii sunt autentice în aceeaşi măsură, dar cu cele 2 excepţii:

1. Deşi irlandeza este limba oficială a comunităţii, numai tratatele şi convenţiile foarte importante sunt autentice în irlandeză;

2. Tratatul de la Paris a fost elaborat într-o singură limbă, franceză, numai aceasta fiind autoritară, deşi au apărut versiuni şi în alte limbi.

Însă pot apărea probleme uneori, întrucât versiunile lingvistice sunt autentice în aceeaşi măsură ceea ce înseamnă că nici una dintre versiuni nu este preferata alteia.

Oricât de profesionişti sunt funcţionarii departamentelor de traducere ale instituţiilor comunităţii, apar uneori discrepanţa între versiunile lingvistice ale legislaţiei comunitare.

În doctrină se disting 2 categorii esenţiale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare primare şi izvoare secundare.

Capitolul I. IZVOARELE ORIGINARE (PRIMARE)

1. În categoria izvoarelor primare sunt incluse Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene.

Aceste tratate reprezintă categoria surselor de cea mai mare inspiraţie în ordinea juridică comunitară, întrucât toate celelalte surse trebuie să se subordoneze acestora.

Această categorie este dată de:

- Tratatul de la Paris prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) semnat la 18 aprilie 1951 şi a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.

- Tratatul de la Roma prin care s-au pus bazele Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) semnate la 25 martie 1957 şi intrate în vigoare la 14 ianuarie 1958.

2. Alte acte fundamentale

Intră în aceeaşi categorie tratatele şi actele de modificare a tratatelor de bază, acordurile de adeziune ale statelor la Comunităţi, precum şi protocoale şi convenţiile anexe la diferite Tratate pe care Curtea de Justiţie le-a considerat ca având aceeaşi forţă obligatorie, ca şi actele de bază pe care le însoţesc sau le completează.