Limite și întrepătrunderi între guvernare și decizie în administrația publică

Cap. I Guvernare

1.1 Concept.

Guvernarea reprezinta un ansamblu de reguli, proceduri, institutii si practici destinate configurarii modului in care se realizeaza puterea executiva la nivel statal, regional si local.

De asemenea, guvernarea mai poate fi definita in sens larg si in sens restrans:

• In sens larg, guvernarea este o activitate complexa, de conducere, in regim de putere publica si de natura predominant politica, realizata de autoritatile politice ale statului, legal ( constitutional ) constituite. Aceste autoritati sunt: Parlamentul, Presedintele, Inalta Curte de Casatie si Justitie, etc.;

• In sens restrans, guvernarea este activitatea specifica, de natura predominant executiva sau administrativa, realizata in regim de putere publica de Guvern, precum si de autoritatile administratiei locale.

1.2Forme de guvernare

Guvernarea institutionala

Guvernarea institutionala pune accentul pe structura, pleacand de la teoria ca actul de guvernare trebuie sa aiba la baza un sistem institutional teritorial bine definit, o forma ideala, care sa asigure procesul de realizare a scopului urmarit de putere.

Cautarea formei institutionale ideale determina cautari repetate, aproape la formarea fiecarui cabinet, sau chiar in cadrul aceluiasi mandat, cresterea sau reducerea numarului membrilor guvernului, a ministerelor si a celorlalte institutii guvernamentale. In cazul configurarii democratice a puterii, in urma alegerilor generale, prin aliante politice, pentru obtinerea majoritatii, intervine factorul de structurare institutionala pe baza algoritmului, in functie de ponderea de reprezentare a fiecarui partid, in cadrul aliantei respective. In functie de convergenta sau de divergentele dintre componentele aliantei, este gravat si actul de guvernare.

Teoria unui anume model de guvernare, mai ales ideal, s-a dovedit neviabila, determinand aparitia si evolutia a noi teorii.

Guvernarea functionala

Guvernarea functionala reprezinta o viziune tehnocratica a guvernarii si incearca sa defineasca, nu forma institutionala ideala ci, care sunt functiile de indeplinit. Ea reprezinta o abordare sectoriala, pe functii, opusa celei comprehensive, punand accentul pe rezultate.

Guvernarea neo - functionala

Reprezinta o teorie a guvernarii post-teritoriale, a regionalismului.In cazul integrarii europene, ea prevede, ca etape:

- integrarea pe anumite sectoare, cu un rezultat de presiune si asupra altor sectoare;

- crearea autoritatii supranationale, pentru supervizare si promovarea integrarii;

- transferul gradual de loialitate societara catre autoritatile supranationale;

- adancirea integrarii determina conditiile pentru accentuarea institutionalizarii.

In consecinta, integrarea politica va fi rezultatul integrarii economice.

Accentul este pus mai mult pe procese, decat pe rezultate