Medicină Legală

Domeniu: Drept

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 68 în total

Cuvinte : 15285

Mărime: 73.65KB (arhivat)

Publicat de: Rafael Mitu

Puncte necesare: 7

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Radu Priboi

UNIVERSITATEA " DANUBIUS" - FACULTATEA DE DREPT - Specializarea "ŞTIINŢE JURIDICE"

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

I. Introducere
1. Elemente antropo- culturale şi antropo-sociale - pag 4
2. Frustrare şi agresivitate - pag 7
3. Autoagresivitate - pag 8
4. Morţi violente - diagnostice diferenţiale - pag 10
5. Suicid, suicidologie, pattern - pag 11
II. Pattern-uri clinice şi psihologice
1. Normalitate, sănătate - pag 27
2. Personalitate, conştiinţă - pag 29
3. Imagine, identitate, intercomunicare, ataşament - pag 34
4. Modulul conativ - pag 36
5. Anormalitate, boală, categorii nosologice , - pag 38
Personopatie, depresie, anxietate, idee suicidară
III. Pattern-uri morfologice lezional- suicidare
1. Elemente tanatologice - pag 43
2. Elemente traumatologice - pag 45
3. Principalele modalităţi de sinucidere - pag 47
IV. Risc şi prevenţie - pag 51
1. Factori biologici
2. Factori psihologici
3. Factori grupali
V. Formulări concluzive - pag 61
VI. Cazuistică - pag 63
VII. Bibliografie - pag 68

Extras din proiect

I.INTRODUCERE

1. ELEMENTE ANTROPO-CULTURALE ŞI ANTROPO-SOCIALE

Teza sociologică ( elaborată de Durkheim) susţine, că sinuciderea este determinată numai de factori sociali (rasă, stare civilă, religie, profesie, domiciliu, circumstanţe economice, etc) având prin urmare întotdeauna o origine socială, nu este important să se precizeze natura suicidului: normal sau patologic. În funcţie de gradul de integrare a individului în grupul social, în colectivitate, Durkheim a descris trei tipuri de sinucidere:

- suicidul egoist, când insul nu este bine integrat într-un grup social (familie, religie, comunitate);

- suicidul altruist, când există o integrare "excesivă" într-un grup, un ataşament extrem al insului la grup (suicidul unuia din soţi la moartea celuilalt, moartea bătrânului la o anumită vârstă);

- suicidul anomic, legat de aşa-zisa stare de anomie, adică o revoltă împotriva disciplinei colective, o tulburare în balanţa integrării individului în societate.

Teza biologica elaborată de RITTI (1884) consideră că suicidul este ereditar dar alţi autori consacraţi susţin că nu suicidul este ereditar ci afectiunile psihice.

Teza psihologica elaborata de DELMAS (1932) susţine că suicidul este intodeauna consecinţa unei boli psihice, a ruperii echlibrului mintal. Se pot distinge trei tipuri de sinucidere:

- suicid fals accidental;

- suicid fals din stările contuzo-demenţiale;

- suicid fals eutanasic;

Mediul rural şi urban

În mediul urban, numărul sinuciderilor este de obicei mai mare decât în mediul rural. De la o epocă la alta, raportul sinuciderilor s-a diminuat treptat, pentru ca în prezent, în S.U.A., diferenţa oraş-sat să fie neglijabilă; în urmă cu 30 de ani situaţia se prezenta ca şi în celelalte ţări.

Religia

În ţările predominant catolice (Italia, Spania, Irlanda), procentul sinuciderilor este mai redus decât în ţările cu o populaţie predominant protestantă, bineînţeles cu unele excepţii (Norvegia şi Olanda sunt ţări protestante şi au un număr mic de sinucideri; Austria este catolică şi are unul din cele mai mari procente de sinucideri din lume).

H. EY (1974) considera că sinuciderile nu sunt declarate întotdeauna la catolici din motive religioase.

Rasa

La populaţia de culoare, procentul sinuciderilor este mai mic decât la albi, însă în S.U.A., în centrele urbane, procentul de sinucideri la pupulaţia de culoare este apropiat de cel al populaţiei albe.

Tipul constituţional

La sinucigaşi predomină tipul leptosam astenic; aceştia recurg mai frecvent la spânzurătoare ca mijloc de autoliză, în timp ce picnicii recurg mai frecvent la inec si substanţe toxice.

Starea civilă

Sinuciderile sunt mai puţin frecvente la cei căsătoriţi şi mai ales la cei cu copii în comparaţie cu cei necăsătoriţi, văduvi sau divorţaţi ( procentul de sinucideri la celibatari este de 2 ori mai mare decât la căsătoriţi, iar la văduvi şi divorţaţi de 4-5 ori mai mare decât la populaţia căsătorită).