Metodologia Investigării Infracțiunilor de Evaziune Fiscală

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Precizări terminologice

Atât în vorbirea curentă, cât şi în literatura de specialitate, cuvântul „finanţe” este folosit în sensuri asemănătoare sau diferite în funcţie de context şi domeniul de aplicare: finanţe, finanţe publice sau private.

Cuvântul „finanţe” este de origine latină. În secolul al XIV–lea se foloseau expresiile: „finantio”, „financias”, „financia pecuniaria”, cu sensul de „plata în bani”.

Se pare că aceste expresii derivă de la cuvintele latineşti „filare” sau „finis”, care au semnificaţia de a soluţiona un diferendum, respectiv achitarea unei sume de bani.

Romanii foloseau cuvântul „fiscus” pentru a desemna coşul, panerul, lădiţa în care se depuneau dările încasate.

În Franţa secolului al XV-lea expresiile „hommes de finances” ori „financiers” desemnau pe cei care încasau impozitele regelui, arendaşii de impozite. „Finance” însemna o suma de bani, în speţă, un venit al statului şi se folosea pentru a exprima întregul patrimoniu al statului

„Fiscul” românesc este folosit în sensuri apropiate celor franţuzeşti şi anume pentru a determină acel organ al statului care încasează impozitele şi taxele.

Formarea finanţelor este rezultatul unui proces istoric îndelungat şi complex care e determinat de evoluţia vieţii sociale, prin apariţia şi dezvoltarea comunităţilor umane , apariţia proprietăţii private şi împărţirea în clase sociale, dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor mărfuri-bani, apariţia statului şi crearea aparatului de constrângere cu scopul de a asigură condiţiile pentru acumularea de mijloace băneşti necesare întreţinerii aparatului statal şi îndeplinirii funcţiilor sale.

O dată cu apariţia statului-forţă publică, au apărut şi primele elemente de finanţe: dări, tributuri, taxe, cheltuielile statului, impozitele, datoria publică.

În toate orânduirile social-economice, finanţele s-au manifestat că relaţii sociale de natură economică , apărute în procesul repartiţiei produsului social şi mai ales a venitului naţional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului. Acest lucru se realizează prin cel mai important instrument financiar al statului-bugetul naţional.

Cuvântul „buget” provine din limba franceză în care cuvintele „bouge” şi „bougette” desemnau o pungă de piele în care se păstrează banii.

Potrivit art. 56 din Constituţia României, „cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice”. În literatura de specialitate se face o distincţie între finanţele publice şi cele private. Expresia de „finanţe publice” este asociată cu statul, unităţile administrativ teritoriale, şi alte instituţii de drept public, în legătură cu resursele, cheltuielile şi datoriile acestora.

Finanţele private sunt asociate cu întreprinderile economice, cu băncile şi societăţile de asigurare, în legătură cu resursele şi cheltuielile acestora, cu împrumuturile primite sau acordate, cu creanţele de încasat şi obligaţiile de plată, cu asigurările de viată şi de bunuri sau persoane ori cu răspunderea lor civilă.

Gestiunea finanţelor publice e supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a întreprinderilor urmează regulile dreptului comercial.

Într-o altă accepţiune, „finanţele” sunt considerate „un tip de relaţii de repartiţie a produsului social şi îndeosebi a venitului naţional, concretizate în transferuri băneşti de la agenţii economici, instituţii sau persoane fizice, către bugetul de stat, de la bugetul de stat către agenţii economici, instituiţi sau persoane fizice (transferuri pe verticală), precum şi între agenţii economici, instituţii, diverse structuri economice, persoane fizice (transferuri pe orizontală)

În aceste procese, se stabilesc anumite relaţii economice între parţi, care, prin natura lor, sunt denumite relaţii financiare.

Cele mai importante categorii de relaţii economice care intră în categoria finanţelor sau a relaţiilor financiare sunt:

a)relaţiile prin care se formează şi se utilizează fonduri băneşti ale statului, prin transferul de sume de bani fără echivalent şi cu titlu nerambursabil (denumite generic contribuţii la bugetul de stat);

b)relaţiile de credit, prin care se transferă sume de bani fără echivalent imediat, dar cu obligaţia rambursării acestor sume, de regulă, cu plata unei dobânzi până la un anumit termen;

c)relaţiile de asigurare, prin care se transferă către asigurator sume de bani fără echivalent imediat, care se rambursează numai condiţionat de producerea unui eveniment aleatoriu şi care sunt fie mai mari, fie mai mici decât proporţiile băneşti ale asiguratului.

Dintre acestea, cele care interesează demersul nostru ştiinţific sunt cele care se referă la formarea fondurilor statului prin contribuţii băneşti obligatorii, fără echivalent şi cu titlu nerambursabil, făcute de către agenţii economici cu capital privat sau de stat ori de persoane fizice, prin intermediul instituţiei prelevării fiscale.

Principalele forme de prelevare fiscală care asigură intrarea la buget a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor publice sunt, conform art. 2 din Codul Fiscal următoarele:

a)Impozitul pe profit- profitul se calculează că diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri într-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Conform art. 9 din Codul Fiscal, impozitele şi taxele se plătesc în moneda naţională a României.

Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la dată de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se colectează impozitul. De asemenea ei au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit pentru corectitudinea căreia sunt direct responsabili.

b)Impozitul pe venit

Sunt datori a plăti impozitul pe venit, conform art. 39 din Codul Fiscal :

- persoanele fizice rezidente;

- persoane fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

- persoane fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România;