Modernizarea sistemului educațional în Uniunea Europeană

Toti cetatenii trebuie sa dobandeasca si sa-si imbunatateasca permanent cunostintele, aptitudinile si competentele prin invatarea continua , iar nevoile speciale ale celor care risca excluderea sociala trebuie luate in considerare . Aceasta va ajuta la cresterea participarii fortei de munca si a cresterii economice , in timp ce se asigura coeziunea sociala .

Aceste considerente sunt relevante pentru viziunea actuala a UE asupra dezvoltarii viitoare a modelului social European . Europa estepusa in fata unor uriase provocari socio-economice si demografice , associate cu o populatie imbatranita , un numar mare de adulti fara calificare si rate crescute ale numarului de tineri fara un loc de munca .

Analiza se bazeaza in primul rand pe rapoartele nationale ale tarilor membre , din anul 2005 dar si pe cele ale tarilor care apartin de Asociatia Europeana a Liberului Schimb , care impreuna formeaza Spatiul Economic European , acesta incluzand si tarile candidate.

Din punct de vedere national reforma merge inainte . Mai tari au stability sau sunt in curs de stabilire a propriilor obiective care se leaga , mai mult sau mai putin , de nivelurile de referinta ale performantei europene medii pentru aducatie si pregatire . Acest fapt este deosebit de important pentru implementarea Strategiei Europene de Angajare .

Incepand cu anul 2000 , in ceea ce priveste investitia totala in sectoarele cheie cunoastere-economie , este clar ca diferenta nu a fost diminuata intre Europa si tarile competitoare , cum ar fi Statele Unite . Mai mult decat atat , unele state asiatice cum ar fi China si India avanseaza rapid .

In orice caz , cheltuielile publice pentru educatie ca si procent din PIB cresc in aproape toate tarile UE . Media in 2002 a fost de 5.2% comparata cu 4.9% in 2000 .

In ceea ce priveste strategiile de invatare continua , multe-dar nu toate-dintre tari si-au dezvoltat declaratii care atesta politica lor in acest domeniu , cum ar fi documente de strategie sau planuri nationale de actiune . Altele au pus la punct o legislatie cadru .

Totusi , se pune inca problema faptului ca strategiile sunt in dezechilibru . Ele pun accent ori pe angajarea ori pe reangajarea celor care au iesit din sisteme .

Prea putina atentie aste acordata si prea putine resurse financiare sunt allocate pentru a creste sccesul la oportunitatile de invatare aadultilor . Muncitorii mai in varsta , al caror numar va creste pana la aproximativ 14 milioane pana in 2030 , si cei fara calificare sunt cei mai afecatati .