Neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate la locul de muncă - ncp

Protecția securității și sănătății muncii reprezintă una dintre cele mai importante dimensiuni ale dreptului la muncă, drept fundamental asigurat atât la nivel constituțional , cât și de unele prevederi de drept internațional la care România a achiesat în timp.

Astfel, problemele privind securitatea și sănătatea în muncă au cunoscut de-a lungul timpului, prin actele normative interne care reglementează acest domeniu, o protecție complexă și evolutivă. Din punct de vedere al protecției conferite de dreptul penal, legiuitorul a considerat că este necesară incriminarea simplei neluări a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, deoarece se presupune că orice activitate desfășurată de anumite persoane reprezintă un grad mai mic sau mai mare de risc, în acest sens legiuitorul fiind preocupat de minimalizarea riscului asupra sănătății ori vieții persoanelor care desfășoară activități în temeiul prestării muncii .

În acest sens, la art. 349 din Noul Cod Penal se prevede că:

“(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Dar pentru sistemul penal românesc această incriminare nu reprezintă o noutate, textul regăsindu-se și în diferite reglementări anterioare. Am ales să menționez aici aceste prevederi legale pentru a putea face cu o mai mare ușurință o comparație minimală între ele:

1) În Legea nr. 319/2006 la art. 37 se prevedea că:

“(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.

(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.”

2) În Legea nr. 90/1996 era prevăzut, în articole distincte, că:

“Art. 35 Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 36 Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 40 Dacă faptele prevăzute la art. 35-39 sunt săvârșite din culpă, minimul și maximul special al pedepsei se reduc la jumătate.”

3) În ultimul rând, în Legea 5/1965 , era prevăzut că:

„Art. 21 Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 22 Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri, în locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 25 Dacă faptele prevăzute la art. 21, 22, 23 şi 24 sînt săvîrşite din culpă, maximul pedepselor se reduce la jumătate.”

Se poate observa cu ușurință că dispare condiția “pericolului grav și iminent” prevăzută doar în Legea nr. 319/2006, nu și în celelalte reglementări anterioare. Astfel, în noua reglementare nu se mai prevede cerința ca pericolul să fie grav, ci doar aceea a iminenței lui, ceea ce duce la extinderea incriminării la toate situațiile în care, ca urmare a neluării măsurilor impuse de lege, rezultă un pericol de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, cu condiția ca pericolul să fie iminent.

Tot ca urmare a modificărilor survenite în urma introducerii infracțiunii în Noul Cod Penal, a fost eliminată forma agravată de la alin. (2) al art. 37 din Legea nr. 319/2006, și anume situația în care fapta a produs „consecințe deosebite”. Această modificare este bine-venită deoarece suferea de imprevizibilitate și era dificil să se stabilească limitele încadrării rezultatului care se producea, nefiind în concordanță cu principiul legalității incriminării în ce privește claritatea și precizia textului legal de incriminare (lex certa) .