Prescripția Extinctivă

Prescripţia instinctivă constă in pierderea dreptului de a obţine o asemenea hotărâre judecătorească pe baza caruia sa se poata proceda la executarea silita a obligatiilor, ca urmare a neintroducerii actiunii in justitie intr-un anumit interval de timp stabilit de lege. Sintetic, prescriptia extinctiva este modul de stingere a dreptului la actiuni prin neexercitarea acestuia in termenul prevazut de lege.

Desi legea ii protejeaza pe titularii drepturilor subiective, lipsa de actiuni a acestora este sanctionata tot prin lege. Potrivit acesteia stingerea dreptului la actiune referitor la un drept principal, duce si la stingerea dreptului la actiune privitor la drepturile accesorii. Notiunea de prescriptie extinctiva suporta o parte ce reprezinta o institutie de drept civil, definita de normele juridice, si o parte care reprezinta stingerea dreptului de a obtine obligarea silita.

Prin prescriptia extinctiva se prescrie numai dreptul la actiune in sens material, adica posibilitatea titularului de a valorifica dreptul sau incalcat sau contestat de catre un tert.

Dreptul la actiune in sens material reprezinta posibilitatea obtinerii hotararii judecatoresti, in baza caruia se poate apela la forta de constrangere statala, iar dreptul la actiune in sens procesual inseamna posibilitatea reclamantului de a sesiza instanta de judecata, este nelimitat, presupunand ca autoritatea jurisdictionala nu poate refuza cererea titularului.

Rolul si functiile prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva indeplineste o functie mobilizatoare, in sensul ca ii mobilizeaza pe cei indreptatiti sa-si realizeze drepturile lor, inlatura si dificultatile de proba inerente scurgerii unui timp mai indelungat de la nasterea dreptului la actiune si la inlaturarea litigiilor.

Efectul prescriptiei extinctive

Efectul esential al prescriptiei extinctive este singerea dreptului material la actiune, avand la baza dispozitiile art.1, alin. 1 din Decretul 167/1958 potrivit caruia se stinge dreptul la actiune avand un obiect patrimonial daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.

In urma efectului juridic se desprinde supravietuirea dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative dupa stingerea dreptului la actiune in sens material, si imprescribilitatea dreptului in actiune in sens procesual.

Stingerea dreptului la actiune privitor la dreptul principal atrage si stingerea dreptului la actiune, iar in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune se raporteaza la fiecare dintre prestatii, indiferent de obligatii.

Delimitarea prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva nu se confunda cu alte institutii invecinate, cum ar fi:

- prescriptia achizitiva – conduce la dobandirea unui drept, in timp ce prescriptia extinctiva conduce la pierderea unui drept.

- decaderea reprezinta acea sanctiune de drept civil ce consta in stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul prevazut de lege. Prescriptia extinctiva stinge doar dreptul material la actiune, in timp ce decaderea stinge insusi dreptul subiectiv.

- termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic, a carei implinire conduce la stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative.

Criterii de determinare

Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive presupune stabilirea intinderii drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta prescriptiei extinctive. In acest scop se utilizeaza doua criterii.

Unul dintre ele priveste natura drepturilor civile, potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, conform caruia dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.

Nu sunt supuse prescriptiei extinctive dreptul la actiune in sens procesual, drepturile la actiune privitoare la drepturile personale nepatrimoniale sau apararile care realizeaza in cadrul procesului civil pe cale de exceptie.