Procedura de elaborare a proiectului bugetului de stat

1.1. Noţiuni introductive

Formarea finanţelor este rezultatul unui proces istoric îndelungat şi complex, care este determinat de evoluţia vieţii sociale, prin apariţia şi dezvoltarea comunităţilor umane, apariţia proprietăţii private şi scindarea în clasele sociale, dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor bani-marfa, apariţia statului şi crearea aparatului de constrângere cu scopul de a asigura condiţii pentru acumularea de mijloace băneşti necesare întreţinerii aparatului de stat şi îndeplinirii funcţiilor sale 1.

Statul a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii când, datorită nivelului forţelor de producţie şi diviziunii sociale a muncii s-a făcut simţită tot mai mult diferenţierea socială şi materială, au apărut clasele sociale, s-a modificat poziţia grupurilor sociale faţă de mijloacele de producţie.

Instituirea forţei publice a determinat scoaterea unui anumit număr de indivizi din procesul de producţie. În plus, pentru a putea să funcţioneze, aparatul de stat (forţa publică) a trebuit să consume o parte din produsul creat de populaţia care desfăşoară o activitate productivă. Odată cu apariţia acestei forţe publice - adică a statului au apărut şi primele elemente de finanţe: impozitele, dările, tributurile, birurile, cheltuielile statului, datoria publică etc.

În conditiile unei economii monetare slab dezvoltate, cheltuielile statului erau satisfăcute numai în parte pe seama veniturilor în bani, restul fiind

acoperită în natură.

1 Ioan Condor - Drept financiar român, Partea I - Evolutie, Noţiuni generale, Sistemul bugetelor publice, Ed. Copyright Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucureşti, 2000, p.15-38.

În toate orânduirile social-economice finantele s-au manifestat ca relatii sociale de natură economică, apărute în procesul repartiţiei produsului social şi mai ales a venitului naţional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.

În raport cu orânduirea social-politică în care s-au manifestat, finanţele au avut un anumit conţinut de clasă determinat de condiţiile economice, politice ¬precum şi o anumită sferă de cuprindere.

Sfera finanţelor diferă de la o orânduire la alta. Astfel, în sclavagism şi feudalism, sfera finanţelor a fost limitată de slaba dezvoltare a producţiei şi mărfurilor şi a relaţiilor băneşti, precum şi de necesităţile relativ reduse de mijloace pentru întreţinerea aparatului de constrângere. În capitalism, finanţele au cunoscut o largă dezvoltare determinată de generalizarea relaţiilor marfă-bani şi de necesităţile sporite de resurse băneşti ale statului, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.

Sarcinile finanţelor sunt aduse la îndeplinire, în mare măsură prin intermediul bugetului de stat, ca principal plan financiar al statului. Bugetul de stat este format din relaţii financiare, prin intermediul cărora au loc constituirea şi repartizarea celui mai important fond bănesc al societăţii- fondul bugetar. Relaţiile bugetare îşi găsesc expresia în principalul plan financiar al statului, care poartă denumirea de buget de stat.

Cuvântul “buget” provine din vechea limbă franceză, unde cuvinte ca ”bouge”, “bougette”, desemnau o pungă de piele sau o pungă de bani, în care erau păstraţi banii destinaţi cheltuielilor zilnice. Termenul a fost preluat în Anglia odată cu cuceririle normande şi de acolo s-a răspândit în toată lumea cu semnificaţia lui financiară. Cuvântul englezesc este “budget” care desemna mapa sau servieta în care erau aduse în Parlament documentele referitoare la situaţia veniturilor şi cheltuielilor statului.

Deşi bugetul este cunoscut şi folosit în toate statele lumii, există totuşi expresii oficiale diferite. De pildă, în Spania terminologia oficială este “presupuesto” sau “presupuestos generales del estado”; în Italia “bilacio” sau

“progetto de bilacio”; în Germania iniţial s-a folosit expresia “sttashausaltsptan”însă recent limbajul oficial şi de specialitate utilizează termenul de “budget” sau “zumbudget gohoring” sau “budgetfahr”.

În România, termenul de “buget” apare pentru prima oară în Regulamentele Organice. Astfel, în capitolul III din Regulamentul Organic al Moldovei, care se ocupa de finanţele publice, se întâlneşte termenul “bindge”, dar şi expresia “închipuirea cheltuielilor anului viitor” (art. 117 Regulamentul Organic).

Înainte de apariţia Regulamentului Organic, în Ţările Româneşti nu a existat un buget în înţelesul actual al cuvântului. Totuşi, pot fi menţionate condicele de venituri şi cheltuieli ce au apărut pentru prima oară în Moldova în timpul domniei lui Gheorghe Ştefan Vodă (1654) şi apoi în Muntenia în timpul lui Constantin Brâncoveanu (1694-1704). Aceste condici nu aveau un caracter executoriu, ele fiind simple acte de gestiune care se refereau la venituri şi cheltuieli trecute.

Prima încercare de realizare a unui act financiar de tip modem aparţine lui Voda Mavrocordat (în cea de a doua domnie, în anul 1712) când a prezentat sfatului domnesc aşa numitul “sama” sau “băncile visteriei”, care erau în fapt ¬dări de seamă cu privire la natura veniturilor şi cheltuielilor ţării.

1.2. Apariţia şi dezvoltarea bugetului statului român

După cum am arătat, în România, se poate vorbi de buget de stat, în înţelesul actual al terminologiei juridice şi financiare, după introducerea Regulamentelor Organice care folosesc pentru prima dată termenul de buget.

În evoluţia istorică a relaţiilor politice, juridice si economico-financiare, conţinutul relaţiilor financiare, îndeosebi a relaţiilor bugetare, devine din ce în ce mai complex corespunzător nivelului de dezvoltare a societăţii româneşti2.