Proces-verbal de Constatare a Contravenției

1.Introducere

Domeniul contravenţiilor constituie fără îndoială un domeniu cu implicaţii din cele mai profunde şi mai complexe în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor şi, implicit în practica administrativă a autorităţilor cu atribuţii în materie.

De la debutul instituţiei contravenţiei şi până în prezent,reglementările în materie contravenţională au fost constante în menţinerea ilicitului contravenţional în sistemul normativ al faptelor care lezează valorile sociale şi relaţiile sociale protejate de lege

În pofida semnificaţiei sociale evidente, legislaţia românească în domeniul contravenţiilor,înţelegând prin aceasta o reglementare cadru, alte acte normative speciale, precum şi alte acte normative care conţin unele dispoziţii în materie este departe de a fi cristalizată, sistematizată şi de fi conturat un punct de vedere unitar în problema fundamentală a clarificării naturii juridice a contravenţiei şi răspunderii contravenţionale.

Astfel, deşi materia contravenţiilor are o vechime considerabilă, ceea ce s-a schimbat de-a lungul timpului a fost natura juridică a regimului contravenţional

2.Contravenţia

2.1.Definiţie

Majoritatea specialiştilor consideră contravenţia o instituţie a dreptului administrativ cu trăsături specifice, unii dintre ei formulând chiar propuneri de instituire a unui sistem juridic contravenţional şi implicit de creare a unei noi ramuri de drept-Dreptul contravenţional.

Astfel, contravenţia şi răspunderea contravenţională, sunt instituţii ale dreptului administrativ, care privesc atât activitatea pe care o desfăşoară persoanele fizice cât şi autorităţile administraţiei publice, celelalte autorităţi publice, agenţii economici şi instituţiile publice, indiferent dacă au caracter statal sau nestatal.

Tot în doctrina actuală contravenţia este privită atât ca fenomen social cât şi ca fenomen juridic

Privită ca fenomen social, noţiunea de contravenţie evoluează ca şi noţiunea de moralitate, declararea unui anumit fapt, drept contravenţie depinzând de aprecierea pe care majoritatea membrilor societăţii o conferă unei anumite fapte.

Ca fenomen juridic, contravenţia este caracterizată de încriminarea sa, dar şi stabilirea unei sancţiuni pentru săvârşirea ei (de către puterea legiuitoare sau o anumită autoritate administrativă).

Deci ca fenomen juridic, contravenţia este o faptă, constând într-o acţiune sau inacţiune imputabilă autorului ei prevăzută de norma de drept administrativ şi pentru a cărei săvârşire se aplică o sancţiune.

Asemeni legii anterioare în materie, şi actuala reglementare Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, ne oferă chiar din primul său articol o definiţie a contravenţiei:” Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonantă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a Consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a Consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.’’

2.2.Trăsăturile contravenţiei

Din definiţia actuală a contravenţiei rezultă două trăsături ale acesteia :

a)contravenţia este o faptă săvârşită cu vinovăţie;

Indiferent de formele pe care le îmbracă, vinovăţia reprezintă o atitudine a subiectului activ al faptei faţă de fapta comisă şi urmările pe care aceasta le are sau ar putea să le aibă.Ea relevă faptul că subiectul de drept (cu excepţia neglijenţei) este conştient că fapta sa este contrară legii, că ea produce anumite urmări periculoase pentru societate şi că, în ciuda acestui fapt el o comite.Ca şi în cazul infracţiunii, vinovăţia constituie latura subiectivă a contravenţiei.