Răspunderea Disciplinară a Militarilor

Capitolul I

CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA NOŢIUNEA ŞI TRĂSĂTURILE DISCIPLINEI MILITARE

1. Noţiune.

Disciplina militară este o condiţie necesară şi indispensabilă desfăşurării activităţii de către militarii de toate gradele.

Disciplina militară este cel mai important factor al capacităţii de luptă al unei armate. Ea defineşte subordonarea, asigură autoritatea şi este obligatorie pentru toţi militari fără deosebire de grad sau funcţie.

Disciplina militară constă în respectarea şi executarea cu stricteţe şi întocmai de către toţi militarii a regulilor stabilite prin legile în vigoare şi regulamentele în militare. La temelia disciplinei militare ferme stau devotamentul nemărginit faţă de cauza şi interesele de stat ale României, hotărârea fiecărui militar de a lupta – la nevoie până la sacrificiul suprem –pentru apărarea valorilor statului, a ordinii de drept , a hotarelor patriei, a suveranităţii, independenţei, integrităţii statului nostru şi păcii.1

Militarii români au îndatoriri şi responsabilităţi deosebite şi sunt obligaţi să menţină permanent o disciplină militată fermă.

Spre deosebire de disciplina militară, disciplina muncii priveşte exclusiv relaţiile de muncă şi constă în odinea necesară în cadrul executării raporturilor juridice de muncă în cadrul unui colectiv de salariaţi, ce presupune respectarea de către aceştia a unor reguli sau norme de conduită, garanţie a desfăşurării în condiţii de eficienţă a procesului muncii.2

2. Trăsăturile caracteristice ale disciplinei militare.

Disciplina militară presupune o subordonare completă şi se bazează pe recunoaşterea conştientă de către fiecare militar a necesităţii îndeplinirii îndatoririlor sale militare şi pe spir itul răspunderii personale faţă de obligaţia ce-i revine, de a se preocupa permanent de ridicarea pregătirii sale militare şi de specialitate şi de întărirea capacităţii de luptă a armatei.1

Disciplina militară este obligatorie pentru toţi militarii, fără deosebire de grad sau funcţie. Această obligă pe fiecare miliatr să-şi însuşească toate cunoştinţele militare necesare îndeplinirii îndatorurilor sale, să respecte prevederile legale şi jurământul militar să suporte cu tărie toate greutăţile şi privaţiunile serviciului militar, să păstreze cu stricteţe secretul, să stimeze pe comandanţi şi superiori, să dea salutul militar şi să respecte regulile de politeţe.

De asemeni, militarul este obligat să aibă o conduită demnă, să fie sobru şi exigent cu sine, să fie cinstit, sincer şi drept, să păstreze cu grijă bunurile din dotare, să-şi dea concursul în orice împrejurare s-ar afla la menţinerea ordinii de drept şi disciplinei militare.

Disciplina militară are un caracter autonom, deosebindu-se de alte categorii ale disciplinei ( muncii, financiare, contractuală, etc.), deşi nu se poate contesta legătura ei strânsă cu aceste forme ale disciplinei, în sensul larg al noţiunii.

3. Izvoarele de drept în materia disciplinei militare.

Cele mai importante izvoare cu caracter general în această materie sunt:

-Constituţia, care prin Titlul I , capitolul III prevede îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, referitoare la fidelitatea faţă de ţară, respectarea Constituţiei şi a legilor, apărarea ţării, exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.

-Codul Muncii, care în capitolul III se referă la disciplina muncii, răspunderea disciplinară şi răspunderea materială.

Din categoria izvoarelor cu caracter specific fac parte :

• Regulamentul Disciplinei Militare;

• Regulamentul Serviciului Interior;

• Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.