Răspunderea Juridică

Capitolul 1:Consideraţii generale privind răspunderea juridică

1.1 Abordări conceptuale ale răspunderii juridice

Dreptul ca fenomen social are finalităţi complexe la nivel macro şi micro-social referitoare la asigurarea coerenţei, funcţionalităţii şi autoreglării sistemului social, în soluţionarea conflictelor relaţiilor interumane, în apărarea şi promovarea valorilor sociale, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În acest sens, normele juridice orientează, stimulează, influenţează şi determină comportamente umane, intervenţia sa normativă specifică , de natură imperativă, fiind asigurată la nevoie prin forţa de constrângere a statului. Nu orice conduită umană are relevanţă din punct de vedere juridic, ci numai aceea care cade, într-o formă sau alta sub incidenţa normelor juridice.

Conduita umana poate fi conformă normelor juridice sau, dimpotrivă, să contravină acestora. În primul caz, conduita este licită, legală, iar în al doilea caz, ea este ilicită sau ilegală. Conduita licită este exprimată în anumite acţiuni sau în abţinerea de a săvârşi anumite acţiuni prin care subiectele de drept folosesc în limitele prescrise drepturile subiective sau îşi îndeplinesc obligaţiile juridice pe care le au. Deci, conduita licită este dată de acţiunile sau inacţiunile conforme sau chiar determinate de normele juridice.

Pentru calificarea comportării licite, nu interesează motivele care pot fi extrem de diverse, de la convingere pâna la tema de pedeapsă, ce determină persoana la o asemenea comportare. Trebuie reţinut însa că are relevantă juridică numai comportarea conştientă.

Astfel, comportarea unui alienat mintal nu poate fi calificată ca licită sau ilicită, deoarece ea nu este rezultatul unei deliberări conştiente şi ca atare, alienatul mintal nu poate avea răspundere juridică a faptelor sale.

Conduita ilicită constă într-o acţiune sau inacţiune contrară prevederilor normelor juridice, săvârşite de o persoana care are capacitatea de a răspunde pentru faptele sale. În principiu, încălcarea prevederilor normelor juridice atage răspunderea juridică a persoanei vinovate.

Dintr-o perspectivă mai largă se poate aprecia că răspunderea juridică este o expresie specifică a ideii de responsabilitate socială, în conformitate cu care, fiecare om trebuie să îşi asume să suporte consecinţele faptelor sale . Oamenii trăiesc în societate şi pe parcursul istoriei îşi câştigă diverse grade de libertate, dar aceasta nu înseamnă în nici un caz liberul arbitru, a acţiona după bunul plac. Fiecare individ trebuie să accepte şi să permită libertatea altuia.

Pe de altă parte colectivitatea însăşi nu poate rămâne indiferentă faţă de comportamentele care încalcă regulile sociale. Răspunderea indivizilor faţă de comportamentele lor poate avea forme diverse: politică, morală, religioasă, culturală, juridică. În cazul răspunderii juridice se pot remarca o serie de caracteristici care sunt conferite de specificul dreptului, al normelor şi sancţiunilor juridice, de faptul că ea implică, în diverse grade constrângerea socială .

Răspunderea juridică poate fi definită ca un raport statornicit de lege, de norma juridică, intre autorul încălcarii normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii autorităţii, care pot să fie instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai puterii publice. Conţinutul acestui raport este complex, fiind format în esenţă din dreptul statului ca reprezentant al societaţii de a aplica sancţiunile prevăzute de normele juridice persoanelor care încalcă prevederile legale şi obligaţia acestor persoane de a se supune sancţiunilor legale în vederea restabilirii ordinii de drept.

Între răspunderea juridică şi sancţiunea juridică, se instituie relaţii complexe. Astfel, sancţiunea juridică apare ca o premisă a instituţiei răspunderii juridice, deoarece, răspunderea juridică are ca temei încalcarea normelor juridice dotate prin excelenţă cu sancţiuni juridice. Apoi, sancţiunea juridică constituie asa cum am arătat, obiectul răspunderii juridice, ea aflându-se la capătul acesteia ca scop, ca finalitate, deşi nu singură a răspunderii juridice.

Din această perspectivă, răspunderea juridică, apare ca un cadru juridic de realizare şi întruchipare a sancţiunii juridice. Nu de fiecare dată în mod automat, întrunirea condiţiilor răspunderii juridice, conduce la executarea sancţiunii juridice. Aşa de exemplu, în materie penală, graţierea are ca efect înlăturarea în total sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoară. Poate de asemenea, interveni prescripţia executării pedepsei ca urmare a depăşirii unor termene strict prevăzute de lege.

Din această perspectivă, răspunderea juridică, apare ca un cadru juridic de realizare şi întruchipare a sancţiunii juridice. Nu de fiecare dată în mod automat, întrunirea condiţiilor răspunderii juridice, conduce la executarea sancţiunii juridice. Aşa de exemplu, în materie penală, gratierea are ca efect înlăturarea în total sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară. Poate de asemenea, interveni prescripţia executării pedepsei ca urmare a depăşirii unor termene strict prevăzute de lege.

Abordând tradiţional, dar şi novator notele definitorii ale conceptelor de responsabilitate juridică, răspundere juridică şi sancţiune juridică, autorul Mihai Bădescu constată fizionomii conceptuale distincte – responsabilitatea juridică fiind o atitudine conştientă, şi asumarea deliberată, de ordin valoric, faţă de modul de realizare al normelor de drept, faţă de integritatea ordinii juridice; răspunderea juridică care nu mai este o dimensiune internă a individului suportarea consecinţelor nerespectării normelor juridice; sancţionarea juridică vizeaza reacţia societăţii faţă de fapta antisocială săvârşită, măsurile constrângătoare aplicabile celui care a încălcat regulile juridice – dar, totodată şi solidaritatea, conexiunile şi interferenţele dintre aceste concepte, instituirea unei triade extrem de semnificative pentru cunoaşterea juridică .