Recidiva în dreptul penal român

1. Aspecte generale

Noţiunea şi caracterizarea recidivei. Ca formă a pluralităţii de infracţiuni recidiva constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care anterior a mai fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.

Deosebirea între concursul de infracţiuni şi recidivă nu se reduce la aspectul formal, existenţa unei condamnări definitive pentru infracţiunea comisă mai înainte, ci reflectă o periculozitate mai mare a celui care săvârşeşte infracţiunile în stare de recidivă; perseverează pe calea infracţională care, cu alte cuvinte, în dispreţul avertismentului primit din partea societăţii prin condamnarea definitivă, săvârşeşte din nou infracţiuni.

În literatura juridică s-a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior, reprezintă un indice de incorigibilitate, de nărăvire a infractorului.

Noţiunea şi structura recidivei. Având în vedere elementele de diferenţiere faţă de concursul de infracţiuni, ca formă a pluralităţii de infracţiuni, recidiva constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. Din noţiune rezultă că pluralitatea de infracţiuni sub forma recidivei este condiţionată pe de o parte de existenţa unei condamnări

definitive pentru o infracţiune comisă anterior şi pe de altă parte, de săvârşirea unei noi infracţiuni. Aşadar: condamnarea pentru o infracţiune şi comiterea unei noi infracţiuni sunt elementele stării de recidivă, elementele pluralităţii de infracţiuni sub forma recidivei.

În literatura juridică, aceste elemente, condamnarea definitivă pentru infracţiunea anterioară şi noua infracţiune comisă au fost denumite termeni ai recidivei. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare

definitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar cel de al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

2. Modalităţile recidivei

Noţiune şi criterii de clasificare.

Modalităţile recidivei sunt formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de variaţiunile celor doi termeni.

Recidivă postcondamnatorie şi recidivă postexecutorie. În funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni după condamnarea anterioară, mai înainte de executarea pedepsei sau după executarea pedepsei, recidiva este cunoscută sub două forme: recidivă postcondamnatorie şi respectiv postexecutorie.

1. Recidiva postcondamnatorie presupune comiterea unei noi infracţiuni

după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară şi mai înainte de executarea în întregime a pedepsei pronunţate pentru acea infracţiune.

2. Recidiva postexecutorie presupune săvârşirea unei noi infracţiuni după executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin graţiere, prescripţie, pronunţate pentru infracţiunea anterioară.

În Codul penal român sunt consacrate atât recidiva postcondamnatorie cât şi recidiva postexecutorie.