Recursul - Cale Ordinară de Atac

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE PRIVIND

CĂILE DE ATAC ÎN GENERAL

1.1) Aprecieri privind căile de atac

1.1.1) Noţiunea şi funcţionarea căilor de atac

Judecata, cea mai importantă activitate procesuală1 ,alaturi de urmărirea penală, trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure temeinicia şi legalitatea soluţiei, adică conform cu realitatea faptelor şi cu prevederile legii.2

În timpul judecării cauzelor penale în prima instanţă există posibilitatea de a se greşi în aplicarea justiţiei penale, putându-se comite erori în corecta stabilire a faptelor şi consecventa aplicare a dispoziţiilor legale.3 În justiţia represivă, perfecţiunea este un ideal greu, dacă nu chiar imposibil de atins. Nu toate hotărârile judecătoreşti se sprijină pe adevărul real, după cum nu toate au la bază o corectă interpretare şi aplicare a legii.4

În administrarea justiţiei, ca şi în orice alt domeniu de activitate umană, oricând se pot săvârşi erori generatoare de nedreptate, cu toate măsurile impuse de lege pentru a se asigura subiecţilor procesuali maximum de garanţii în desfăşurarea procesului penal, dar dacă este cu totul de inteles ca erorile nu vor

fi intotdeauna evitate, ar fi absolut de neiertat ca acestea, odată comise, să se permantentizeze, chiar atunci când este posibil să se descopere existenţa lor.5 Această permanentizare a erorii judiciare comise cu prilejul judecăţii in primă instanţă ar contraveni chiar necesităţii scopului procesului penal, care este definit ca "activitatea

reglementată de lege, desfăşurată de organele competente, cu participarea parţilor şi a altor persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală"6 .

Căile de atac sunt remedii procedurale7 în contra greşelilor ce, eventual, s-ar putea ivi datorită parţilor sau judecătorilor în împarţirea dreptăţii, fiind indispensabile pentru garantarea drepturilor individuale împotriva hotărârilor judecătoreşti greşite şi, deci, periculoase atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autoritatea justiţiei.8 Acestea determină trecerea procesului penal prin două sau mai multe grade de jurisdicţie pentru stabilirea adevărului şi o corectă aplicare a legii penale9.

Spre deosebire de judecata în primă instantă judecata în căile de atac reprezintă o posibilitate10, în sensul că nu este obligatorie recurgerea la exercitarea acestora, astfel că soluţia dată de instanta de prim grad jirisdicţional rămâne definitivă.11

Căile de atac sunt mijloace legale prin care se provoacă amplificarea procesului penal pentru efectuarea controlului judecătoresc asupra hotărârilor. În vederea preîntâmpinării greşelilor care se pot comite sau înlăturării celor existente, în activitatea jurisdicţională precedentă.12

Judecata în căile de atac este, întotdeauna, o activitate de control judecătoresc care are menirea de a preîntâmpina greşelile ce se pot comite într-o activitate jurisdicţională şi de a le repara pe cele comise cu ocazia judecăţilor precedente.14 De aceea, ea se realizează de regulă, de instanţe superioare celor care au dat hotărârile atacate, deoarece, de principiu, însăsi ideea de control exclude posibilitatea verificării activităţii de către acelaşi organ care a efectuat-o.

Folosirea căilor de atac face ca desfăşurarea activităţii procesuale să-şi reia cursul care se integrează în cadrul aceluiaşi unic proces penal13.

1.1.2) Condiţiile de folosire a căilor de atac

Pentru ca o cale de atac să poată fi admisă şi exercitată trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii ce rezultă din reglementările procesuale penale în acest sens.

Exerciţiul oricărei căi de atac este condiţionat de îndeplinirea următoarelor cerinţe:

a) să existe o hotărâre judecătorească (act jurisdicţional) pentru ca în caz contrar, lipseşte însuşi obiectul căii de atac. Hotărârea judecătorească este un act care emană de la un organ cu atribuţii jurisdicţionale, adică numai de la instanţele judecătoreşti. Hotărârea judecătorească poate fi o încheiere de şedintă, o şedintă dată de instanta în prim grad sau o decizie, dată de o instantă de control judiciar14.

b) calea de atac să fie prevazută de lege. Nu poate fi exercitată o cale de atac decât dacă este expres prevazută posibilitatea folosirii ei15.

c) persoana care are dreptul de a ataca hotărârea să aibă interesul direct. Pentru a putea ataca hotărarea este necesar ca persoana căreia legea îi recunoaşte în mod abstract acest drept să aibă interesul direct de a se folosi de calea de atac16.

d) calea de atac să fie exercitată în termen legal. Termenul de exercitare este, de regulă, peremptoriu (fix), depăşirea acestuia conducând la decăderea din exerciţiul dreptului de a folosi respectiva cale de atac. Există, însă, şi căi de atac ( de regulă, cele extraordinare ) care nu sunt supuse vreunui termen, putând fi exercitate oricând.17