Regimul Juridic al Substanteor Toxice

INTRODUCERE

Problema protecţiei mediului ambiant şi în cadrul acesteia a producţiei agricole, prezintă importanţă deosebită pentru calitatea vieţii şi economiei naţionale.

Pretudindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acţiunile în sprijinul protecţiei mediului înconjurător, fiind una dintre preocupările contemporane.

În ultimele decenii, cercetarea în domeniul cunoaşterii şi protejării mediului ambiant a luat amploare deosebită, în majoritatea ţărilor lumii, problemele mediului, constituindu-se în programe naţionale prioritare.

Cercetarea, în această direcţie, este pusă în faţa rezolvării unor rezolvării unor probleme dificile cum sunt: reducerea stratului de ozon, modificările climatice, efectele despăduririlor, promovarea unor tehnologii moderne nepoluante, a depozitării şi distrugerii deşeurilor, refacerea ecologică a unor zone grav afectate de poluare.

Cadrul organizatoric creat după anul 1989, prin înfiinţarea Ministerului Mediului, a realizat premisele unui nou sistem de organizare a activităţii de cercetare în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor.

Prin înfiinţarea în cadrul ministerelor şi departamentelor economice a unor direcţii de ecologie şi protecţia mediului s-au creat condiţii pentru reorientarea tematicii de cercetare strict sectoriale, către probleme de protecţie a mediului.

Cercetările ce se desfăşoară în cadrul Programului de Ecologie, Protecţia Mediului şi Gospodărirea Apelor, a avut în vedere participarea ţării noastre şi a institutelor de specialitate la diferite programe internaţionale şi programe de cooperare tehnico-ştiinţifică, bilaterală şi multilaterală, având drept scop realizarea obiectivelor strategiei naţionale, regionale şi mondiale ca: reducerea riscurilor prin fabricarea, transportul, depozitarea şi utilizarea unor substanţe chimice toxice şi periculoase.

Pesticidele ocupă un loc important în menţinerea recoltelor la nivele ridicate.

Astfel, pesticidele actuale s-au diversificat foarte mult, cuprinzând substanţe active care pot rezolva majoritatea problemelor de combatere a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor.

Toxicitatea diferitelor pesticide pentru om este foarte inegală şi se pot evita efectele nocive, găsind produse chimice mai puţin toxice parale cu măsurile vizând reducerea expunerii.

Este necesar ca cei care utilizează pesticidele în agricultură, să facă o sortare din care să rezulte că nu produc nici un pericol pentru sănătate.

Producţia şi consumul de pesticide au crescut an de an.

În ceea ce priveşte tendinţele viitoare, utilizarea pesticidelor va fi în funcţie de mulţi factori, îndeosebi necesitatea de a lupta contra dăunătorilor.

Consumul de pesticide progresează paralel cu dezvoltarea, astfel se vor utiliza cantităţi mici de insecticide orgamoclorurate, dar se vor folosi cantităţi importante de erbicid pentru majoritatea culturilor şi alte insecticide.

Aceste substanţe toxice, sunt larg aplicate pentru dirijarea dezvoltării organismelor dăunătoare.

Timp de mai mulţi ani s-au elaborat tehnologii absurde de tratare a plantelor cu substanţe chimice toxice, fapt ce a condiţionat dispariţia multor specii de plante şi animale.

De aceea, dobândind posibilitatea de a transforma mediul înconjurător, omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltarea vieţii.

El a sesizat destul de târziu că este în acelaşi timp creaţia şi creatorul mediului său înconjurător care îi asigură existenţa biologică şi intelectuală.

Expoatarea iraţională, în primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună), apoi a celor neregenerabile (bogăţiile minerale ale subsolului), a accentuat efectul nociv al acţiunii omului asupra naturii.

Poluarea îndelungată a mediului natural a determinat acumularea problemelor ecologice contemporane, exprimabile printr-o dezarmonie accentuată între mediul creat de om şi cel natural cu perspective reale de deteriorare a condiţiilor de viaţă ale omului planetar şi ale dezvoltării civilizaţiei viitorului.

Deşi modificările mediului înconjurător sunt o coincidenţă a civilizaţiei industriale, nu civilizaţia industrială în sine este cauza deteriorării mediului.

Aceasta pentru că, nu orice modificare a mediului înseamnă o deteriorare.

Deteriorarea mediului înconjurător, constând în necorespondenţa dintre condiţiile de mediu şi cerinţele obiective (biologice, economice, sociale) ale omului, este provocată nu de modificarea mediului ca atare, ci de apariţia unor dezechilibre în cadrul relaţiilor dintre om şi natură.

Civilizaţia industrială poate asigura condiţiile unui mediu de calitate.

Aşadar, poluarea este una din formele cele mai insiduoase de atentat în masă asupra sănătăţii colectivităţilor umane.

Poluarea este un rău al secolului, este azi un fenomen de răspândire universală, care se amplifică urmând cursul ascendent al progresului tehnic, fiind un atribut direct al acestuia.

Combaterea ei devine din ce în ce mai mult o sarcină mondială.

Astăzi, tuturor formelor de poluare a mediului înconjurător s-a adăugat cea mai agresivă formă de distrugere a vieţii, a mediului natural, poluarea radioactivă.

Ea este o agresiune „aproape perfectă” cu caracter multilateral şi universal, fiind contaminate concomitent aerul, apa, solul şi subsolul, iar prin intermediul elementelor ecosistemului se distruge în mod lent tot ce este viu.