Cuprins
- Scurt istoric privind instituţia şefului de stat în România modernă
- Tradiţii ale instituţiei şefului de stat în Ţările Române în perioada Medievală şi Postmedievală
- Consideraţii privind monarhiile române 1866-1947
- Particularităţi ale exercitării funcţiei de şef de stat în România în perioada 1948-1989
- Reglementarea juridică a instituţiei prezidenţiale în Constituţia română din 1991
- Dezbateri privind forma de guvernământ în România.
- Alegerea Preşedintelui României
- Concepţia Constituţiei din 1991 privitoare la rolul şi atribuţiile Preşedintelui României
- Comparaţie privind atribuţiile Preşedintelui în diferitele democraţii occidentale contemporane
- Pledoarie pentru o republică semiprezidenţială în România. Problema augmentării prerogativelor prezidenţiale
- Răspunderea Preşedintelui României în Concepţia Constituţiei din 1991
- Protecţia juridică a Preşedintelui României
- Examen critic privind răspunderea politico-juridică şi răspunderea penală a Preşedintelui României
- Comentariu asupra actelor Preşedintelui României
- ÎN LOC DE CONCLUZII. DE LEGE LATA
- ADDENDA
- BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Extras din proiect
CAPITOLUL I
SCURT ISTORIC PRIVIND INSTUŢIA
ŞEFULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA MODERNĂ
1.1 Tradiţii ale instituţiei şefului de stat în Ţările Române în perioada Medievală şi Postmedievală
Investigaţiile socio-psihologice atestă faptul că orice colectivitate umană la dimensiunea ei micro sau macro socială resimte nevoia unui lider, unui conducător. Din punct de vedere constituţional instituţia şefului de stat are în vedere relaţia popor putere instituţionalizată împreună cu reglementări fie să conserve separaţia puterilor, fie în regimurile totalitare să justifice confuziunea acestora. Putem spune că instituţia şefului de stat îşi are obârşia în chiar istoria lumii, a sistemelor statale . Aceia care au ocupat această funcţie de şef al statului, această înaltă demnitate a statului au fost şi sunt: regi, principi, regenţi, emiri, împăraţi, preşedinţi.
În dreptul public există o axiomă putem spune chiar o dogmă - statul nu poate fi conceput fără un şef, oricât de simbolic ar fi rolul acestuia în cadrul diferitelor sisteme politice .
În teoria sa Hobbes pleacă de la ideea că omul ar fi o fiinţă antisocială prin natura lui, ori, încă din perioada Antichităţii, în special prin tezele lui Aristotel, s-a impus teoria lui “zoon politikon”, omul este o fiinţă socială, tocmai acest fapt natural l-a făcut să se asocieze, să ajungă de la hoarda primitivă la stat, “Cine trăieşte izolat, spune Aristotel, sau este deglodat, sau este o fiinţă superioară celorlalţi”, teze pe care le dezvoltă admirabil scriitorii, filozofii şi legislatorii secolului luminilor .
Montesquieu pleacă de la ideea că legea, fie socială fie politică, fie civilă este “raţiunea omenească, întrucât guvernează popoarele”, dar mai adaugă că raţiunea omului, prin firea ei, este relativă şi variabilă, însă gustul şi injustul nu sunt create de om, ele există a priori.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Addenda.doc
- Bibliografie.doc
- Capitolul1.doc
- Capitolul2.doc
- Capitolul3.doc
- Cuprins.doc
- Ferenda.doc
- Pagina1.doc