Sistemul Politic American

1. Originea sistemului politic american

Fondatorii Constituției Statelor Unite au reluat, cu un uimitor simț al practicii politice – rod al educației pragmatice și al studiilor făcute de unii dintre ei în Anglia -, spiritul reformator al filozofiei politice engleze din secolul al XVIII-lea, la baza căreia era așezat principiul suveranității poporului .

În ceea ce privește concepția constituțională, fondatorii Constituției americane au transpus în practică, printr-o îmbinare armonioasă și echilibrată a instituțiilor guvernante – devenită model de referință pentru statele europene -, principiul separației celor trei puteri, formulat definitiv de Montesquieu. Caracteristice pentru sistemul constituțional sunt separația strictă a puterilor și rolul preponderent jucat de șeful statului, cu alte cuvinte, regimul prezidențial . S.U.A. dețin cea mai veche constituţie activă, se pot mândri că au devenit o democraţie cu mult înainte decât oricare altă naţiune modernă majoră, iar în anii 1790, aici s-au dezvoltat primele partide politice moderne din lume, Partidul Democrat din America fiind considerat în prezent cel mai vechi partid activ .

Totuși, la început, acest sistem politic a fost văzut într-o manieră destul de sceptică de analiștii politici ai vremii, ca un mare experiment social, prin care s-a format o „ națiune a lumii” și un model politic și civic unic ce oferă cetățenilor săi o viață egală, bazată pe libertățile fundamentale ale omului.

Statele Unite ale Americii sunt definite drept republică constituțională federală, prezidențială, compusă din 50 de state și un district federal (Washington).

Republica constituţională un stat în care guvernământul este ales prin vot, acesta fiind reprezentantul poporului care trebuie să conducă în conformitate cu legea constituţională ce limitează puterea acestuia asupra cetăţenilor. De asemenea, într-o republică constituţională, puterea executivă, legislativă şi juridică sunt separate în ramuri distincte, iar voinţa majorităţii este temperată prin protecţia drepturilor individuale, astfel încât, nici un individ sau grup nu va putea deţine puterea absolută.

Ceea ce face ca acest regim sa fie constituţional este, evident, existenţa unei Constituţii care limitează puterea conducerii. Faptul că această conducere este aleasă prin vot direct de către populaţie şi nu îşi moşteneşte puterea ca în cazul monarhiilor, şi faptul că deciziile acesteia sunt supuse controlului judiciar face ca acest regim să fie unul de tip republican.

Autorii americani sunt de acord că sursele gândirii politice a coloniștilor sosiți pe „Noul Continent”, și implicit adoptarea Constituției Statelor Unite, au constat, în acea perioadă, în:

1. Preceptele Bisericii Puritane

2. Documentele corporațiilor comerciale ale celor 13 colonii

3. Dreptul englezesc

4. Experiența politică dobândită în urma celor două revoluții din Anglia în 1640-1649 și cea din 1688, prin care puterile Coroanei au fost limitate de burghezie .

Acestor surse primare li s-au adăugat convingeri politice proprii modului de viață al coloniștilor, potrivit cărora, legitimitatea actului de conducere nu este conferită de șeful statului – Monarhul –, ci de voința poporului, deținătorul suveran al puterii. Concepția potrivit căreia suveranitatea aparține poporului a avut ca efect și ruperea legăturilor spirituale dintre coloniști și Coroana Britanică, care pretindea prerogativele conducerii ca pe niște bunuri patrimoniale cuvenite de drept Monarhului.

Unul dintre pilonii Declarației de Independență a fost hotărârea fermă a coloniilor americane de a se împotrivi despotismului și tiraniei autorităților administrative desemnate de Coroana Britanică. Nu era însă o luptă împotriva abuzurilor săvârșite de Guvernatorul sau de armata engleză în înfăptuirea legilor britanice, ci o luptă împotriva legilor ca atare, a sistemului de guvernământ britanic . Astfel, aș putea afirma că principiul practicii constituționale americane reprezintă o alternativă a regimului absolutist, o dezaprobare a abuzurilor săvârșite de regimul englez pe continentul american.

În ceea ce privește forma de guvernământ, fondatorii Constituției au optat pentru republică. Motivele acestei opțiuni, după cum am precizat și mai sus, au ținut de aversiunea față de Coroana Britanică și acceptarea fără rezerve a principiului suveranității poporului, nu numai de către reprezentanții celor 13 colonii în Congresul de la Philadelphia, ci și de către marea masă a coloniștilor care se autointitulau, chiar în Preambulul Constituției, Noi, Poporul Statelor Unite…

Statele Unite ale Americii cea mai veche republică constituţională, la ora actuală. Caracterul său constituţional şi republican este relevat prin existenţa Constituţiei Americane, scrisă în 1787, ratificată în 1788 şi inaugurată în 1789, prin organizarea de alegeri libere pentru Președinție şi Senat, şi nu în ultimul rând prin controlul asupra poporului (în cauză majoritatea) de a crea sau modifica legi. Acest ultim aspect este realizat prin Primele Zece Amendamente la Constituţie, sau aşa numita lege „Bill of Rights” . Aceste amendamente specifică drepturile indivizilor pe care guvernarea naţională nu le poate restricţiona sau încălca.