Specificitatea contractelor administrative - concept și tipuri de contracte

Specificitatea contractelor administrative.

Concept şi tipuri de contracte

1. Conceptul de contract administrativ

În concepţia modernă, noţiunea de contract administrativ este o creaţie a doctrinei juridice franceze, cristalizată pe baza jurisprudenţei Consiliului de Stat care a fost înfiinţată mai întâi ca organ administrativ cu funcţii consultative pe lângă guvern, apoi din 1872 şi cu funcţii jurisdicţionale de soluţionare a litigiilor în care figura administraţia de stat. Din 1953 s-au înfiinţat prin reorganizarea fostelor consilii ale prefecturii tribunalele administrative subordonate Consiliului de Stat. Prin urmare în Franţa forţa şi tradiţia puterii executive a impus crearea în sânul sau a unor organe administrative cu atribuţii jurisdictionale autonome de sistemul judecătoresc .

La noi în ţară această teorie a apărut odată cu dezvoltarea raporturilor juridice dintre administraţiile publice şi întreprinzătorii particulari (de obicei firme cu capitaluri străine) ce aveau ca obiect concesiunea diferitelor lucrări publice sau, după caz, a diferitelor servicii publice, ceea ce a determinat rezervele marilor autori de drept administrativ din perioada interbelica (A. Teodorescu, P. Negulescu,C. Rarincescu), care au văzut în contractele administrative doar “o instituţie exogenă, ce nu poate evoca esenţa realităţilor endogene”.

Sintetizând concepţiile vehiculate în doctrina proiectului Codului de procedură administrativă defineşte contractul administrativ ca reprezentând acordul de voinţă cu caracter bilateral sau multilateral, între o autoritate administrativă şi una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se urmareşte satisfacerea unui interes de ordin general şi care au ca obiect realizarea unei activităţi de interes public ce poate viza prestarea unui serviciu public, realizarea unor lucrări publice, punerea în valoare a unui bun proprietate publică ori privată a statului sau a unitaţilor administrativ teritoriale, efectuarea de achiziţii publice.

2. Particularităţi ale contractului administrativ

Contractul administrativ este supus, în principiu unui regim de drept public, iar, după caz, şi în măsura în care sunt compatibile, se supune şi normelor de drept privat. Fiecare tip de contract administrativ va respecta şi legile din prevederile speciale aplicabile. Să vedem prin ce se particularizează acest regim juridic folosindu-ne atât de doctrina franceză cât şi de cea română din perioada interbelică şi contemporană.

Inegalitatea juridică a părţilor. Autoritatea publică acţionează ca titulară a unor prerogative publice care decurg din interesul general pe crare îl apară şi promovează. Acordul de voinţă apare astfel pe fondul unei inegalitati juridice între co-contractanţi, ce decurge din poziţia de superioritate a autorităţii publice.

Una din părţi trebuie să fie o autoritate a administraţiei publice sau un împuternicit al acesteia. Contractul încheiat între o persoană juridică de drept public şi un particular este un contract administrativ dacă dă naştere la raporturi juridice de drept public.

Libertatea de voinţă a autorităţii publice este limitată de lege. Pentru ca acordul de voinţă al parţilor să producă efecte juridice, este necesar ca acestea să aibă capacitatea de a încheia contracte. Pentru persoana privată care contractează cu administraţia se cer îndeplinite, ca în cadrul oricărui contract, regulile de drept comun privind capaciatatea de exerciţiu.

Capacitatea reprezentanţilor autorităţii administrative este cunoscută sub denumirea de competenţă. Astfel, se definea competenţa ca fiind “acea situaţie juridică generală, impersonală, legală care permite agenţilor administraţiei publice să îndeplinească acte juridice”.

Scopul contractelor administrative. Se consideră că administraţia, încheind un contract, va trebui să urmarească un scop de interes public şi un scop corespunzând naturii actului. Prin urmare oricăror acte încheiate de administraţie li se aplică teoria generală de a fi a administraţiei publice – servirea interesului general.

Interpretarea extensivă a contractului. În contractele administrative, particularul trebuie să sacrifice interesul său privat interesului public al administraţiei contractante, cu rezerva dreptului la despăgubiri. De altfel şi proiectul Codului de procedură administrativă precizează că rezilierea unilaterală din partea autorităţii administrative o obligă pe aceasta să despagubească cealaltă parte pentru prejudiciul/paguba suferită. Cuantumul despăgubirii se stabileşte de comun acord de parţile contractante. În cazul în care parţile nu se înţeleg cu privire la acest cuantum va hotarî instanţa de contencios administrativ.