Suspendarea condiționată a executării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - prezentare comparativă

CAP. I CONSIDERATII INTRODUCTIVE

I. Succinte aprecieri privitoare ia noţiunea şi caracterizarea conceptului de suspendare condiţionata a executării pedepsei şi a conceptului de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere

Problematica individualizării judiciare a pedepsei este deosebit de vastă şi complexă : ea constituie un concept şi totodată un instrument fundamental de drept penal, o linie directoare privind mecanismul întregului nostru sistem penal. Prin intermediul acestui mecanism se desfăşoară în mod concret operaţiunea de adaptare a măsurilor de constrângere penală ca expresie a reacţiei antiinfracţionale, în raport cu fiecare infracţiune şi cu fiecare infractor, pentru ca aptitudinile funcţionale ale pedepselor să fie complet şi eficient puse în valoare.

Pedeapsa aplicată îşi poate atinge scopul urmărit de lege numai dacă a fost astfel aleasă şi dozată încât prin funcţiile ei să realizeze un maxim defect preventiv asupra infractorului şi în mod corespunzător, un efect preventiv adecvat, în raport cu ceilalţi membri ai societăţii

Este firesc ca la aplicarea pedepsei să se ţină seama de conţinutul şi de particularităţile concrete ale faptei săvârşite, deoarece aceste elemente imprimă infracţiunii o gravitate proprie ce trebuie luată cu precădere în considerare la stabilirea vinovăţiei făptuitorului.

De asemenea la adoptarea pedepsei şi a modalităţii acesteia de executare este necesar să se aibe în vedere persoana infractorului, întrucât este îndeosebi cunoscut că pedeapsa nu este suportată egal de persoanele condamnate, unele manifestă un grad mai redus de receptivitate în procesul de reeducare, iar altele, dimpotrivă, participă efectiv pentru a-şi modifica comportamentul pentru viitor.

În literatura de specialitate s-a subliniat cu deplin temei că instanţele trebuie să acorde o atenţie sporită alegerii mijloacelor de individualizare a pedepsei deoarece acestea vor exercita o influentă considerabilă în procesul de resocializare a celor condamnaţi dacă au fost bine alese si dacă pedeapsa se execută într-un interval de timp cât mai apropiat de momentul când infracţiunea a fost săvârşită.

Din aceste succinte aprecieri rezultă că individualizarea pedepselor şi alegerea de către instanţă a celor mai potrivite mijloace de executare a acestora contribuie hotărâtor la creşterea rolului actului de justiţie în reeducarea infractorilor. Este motivul pentru care în elaborarea oricărui studiu în materie este necesar a fi evaluate atât elementele specifice fiecărei fapte concrete, cât şi datele privitoare la starea psihofizica şi structura biologică a infractorului, la particularităţile psihice ale persoanei infractorului, la ambianţa socială şi relaţiile infractorului înainte şi după săvârşirea infracţiunii.

Instituţia individualizării judiciare a pedepselor priveşte nu numai alegerea pedepsei şi stabilirea duratei acesteia, ci şi mijloacele prin care se exprimă modul în care este executată pedeapsa, şi anume suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă şi altele.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei este actul instanţei de judecată care, după ce stabileşte pedeapsa ce urmează a fi aplicată, continuând operaţia de individualizare a pedepsei cu privire la executarea acesteia, considerând că făptuitorul se poate reeduca fără executarea efectivă a pedepsei, aceasta atingându-şi astfel scopul dispune suspendarea executării