Taxe și impozite datorate statului

CAPITOLUL I

1. DELIMITĂRI ŞI FUNDAMENTĂRI PRIVIND FISCALITATEA ÎNTREPRINDERII

1.1 Structuri calitative privind impozitul şi taxele. Sistemul fiscal.

Impozitele şi taxele, subvenţiile şi alocaţiile bugetare de fonduri, împrumuturile de stat şi celelalte cheltuieli guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vieţii economice şi sociale.

Prin intermediul lor se acumulează şi repartizează resursele financiare la dispoziţia statului. Totodată, ele se delimitează şi ca instrumente de gestiune macroeconomică şi de asigurare a echilibrului general economic.

În cadrul finanţelor publice ale unei ţări, fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere şi încasare a impozitelor şi taxelor într-un aparat specializat, precum ca şi un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabilior şi fundamentează juridic impozitele şi taxele. În acest sens, prezintă interes definiţia privind fiscalitatea aşa cum este formulată în dicţionarul LAROUSSE: Fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum şi a aportului fiscal ce vin să influienţeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil.

Definiţia de mai sus are un caracter limitativ. În domeniul fiscal sunt vehiculate mai multe noţiuni.

Alături de noţiunea fiscalitate este utilizată cea de fisc . Fiscul este definit ca administraţie în sarcina căreia revin calculul, perceperea şi mărirea plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului de către contribuabil. Este, de asemenea, utilizat termenul fiscal care priveşte fiscul, care aparţine acestuia.

Studiindu-le aceste noţiuni fac referiri la impozite şi taxe care reprezintă de fapt fundamentul şi motivaţia pe care este construită fiscalitatea.

Impozitele şi taxele sunt instituite prin legi, acestea nu pot lipsi ca elemente de bază la definirea celor trei noţiuni în domeniul fiscal.

Aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal, aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor nu se pot înfăptuii fără existenţa unui mecanism bazat pe tehnici, metode şi instrumente specifice desfăşurării activităţii de urmărire şi control.

În cuprinsul noţiunilor analizate este prezentă şi instituţia administraţiei de stat care stabileşte şi încasarea contribuţiilor către buget. Aria de cuprindere a întregii activităţii fiscale este dată de SISTEMUL FISCAL definit ca totalitatea impozitelor şi a altor venituri pe care statul prin organele sale specializate le percepe în baza surselor legislative.

Aşezarea şi preceperea impozitelor se pot realiza numai prin utilizarea şi punerea în funcţiune a unui mecanizm fiscal, a unor metode, tehnici şi instrumente fiscale, prin aplicarea cărora să fie respectate principiile fiscale.

Sistemul fiscal este structurat pe trei componente: impozite şi taxe ca venituri ale statului, mecanismul fiscal şi aparatul fiscal.

A. Impozitele şi taxele reprezintă veniturile bugetului de stat care provine de la persoanele juridice şi fizice în momentul încasării lor, impozitele şi taxele sunt utilizate în vederea efectuării cheltuielilor publice pentru utilizarea funcţiilor şi sarcinilor puterii şi instituţiilor sale.

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele şi taxele stabilite prin lege se grupează în două mari categorii:

1. venituri curente;

2. venituri din capital;

Veniturile curente se grupează în:

- venituri fiscale;

- venituri nefiscale;

Veniturile fiscale au două componente:

- venituri din impozite directe şi impozite din venituri indirecte.