Analiza și eco-proiectarea Procesului de Fabricare a Zahărului

Capitolul I. Prezentarea generală a industriei de fabricare a zahărului

1.1 Descrierea profilului și a distribuției geografice a industriei de fabricare a zahărului

Industria de fabricare a zaharului este deosebit de complexă. Această industrie prezintă o serie de particularități legate atât de natura materiilor prime prelucrate, cât și de natura produselor finite obținute.

Majoritatea materiilor prime se caracterizează printr-o labilitate mare. Sub acțiunea factorilor interni (echipament enzimatic propriu) și a celor externi (factori de mediu: temperatura, prezența umidității, microorganisme), ele se depreciază, uneori foarte rapid.

Materiile prime prelucrate în industria de fabricare a zaharului au de multe ori caracteristici fizice, chimice și biochimice neomogene, care variază în timp în limite foarte largi ceea ce impune o continuă modificare a parametrilor de producție. Din acest motiv se practică încă de la începutul procesului tehnologic omogenizarea materiei prime, adică alcătuirea din două sau mai multe loturi cu indici calitativi diferiți, a unei singure partide care să asigure o prelucrare uniformă din punct de vedere calitativ.

Datorită faptului că materia prima este uneori supusă deprecierii rapide, este necesar să fie prelucrată în timp scurt și cu maximă eficiență. În anumite cazuri prelucrarea se desfășoară pe campanii când utilajele și forța de muncă sunt solicitate la maxim.

În prezent principalii producători mondiali de zahăr sunt: Brazilia (20,1 mil. tone în anii 1999/2000), Uniunea Europeană (19,55 mil. tone), India (20,11 mil. tone), S.U.A. (8,2 mil. tone), China (7,2 mil. tone), etc. Principalii consumatori de zahăr sunt : pe primul loc se află India (17,18 mil. tone în anii 1999/2000), Uniunea Europeană (14,32 mil. tone), urmate de Brazilia, S.U.A., China, etc.

Prelucrarea zahărului în Europa este concentrată în următoarele companii: Sudzucker (Germania), Eridania (Italia), Tate and Lyle (Marea Britanie), Nordzucker (Germania), St. Louis Sucre (Italia), Danisco (Danemarca), Azucarera (Spania).

În afară de produsul de bază – zahărul, aceste întreprinderi mai produc şi produse secundare, de exemplu: băuturi tari şi lichioruri fabricate din spirt propriu, drojdii furajere, acid carbonic şi acid acetic alimentar, borhot uscat şi alte produse. Unele întreprinderi au deschis secţii pentru conservarea fructelor şi legumelor, îmbutelierea apei minerale.

În România pricipalele fabrici de zahăr sunt:, compania Agrana (cu cele trei fabrici din Buzău, Roman și Țăndărei), Diamant Oradea procesează și zahăr brut și sfeclă de zahăr, iar fabricile Liești, Urziceni, Corabia și Călărași doar din zahăr brut.

În prezent, românii consumă circa 550.000 - 600.000 de tone de zahăr, cu 20% mai puțin decât acum doi ani.

1.2 Caracterizarea pieței și a produselor

Astăzi în lume sunt peste 100 de fabrici (majoritatea lor sunt amplasate în Coreea, Japonia, China, Taiwan, SUA, Canada) care produc zahăr și subproduse ale acestora.

Zahărul se utilizează la producerea conservelor, băuturilor alcoolice şi nealcoolice, iaurturilor, produselor de panificaţie, îngheţatei, berei, bomboanelor, etc. Produsele obţinute îşi menţin prospeţimea un timp mai îndelungat, amplifică aroma fructelor, sunt mai uşor asimilate de organismul uman, pot fi folosite în alimentaţia dietetică.

Zahărul poate fi fabricat în următorul sortiment:

• Zahăr tos, cu mărimea cristalelor 0,5 - 2,5mm;

• Zahăr pulbere, cu mărimea cristalelor <0,5mm;

• Zahăr pudră (farin), cu mărimea cristalelor <0,1mm;

• Zahăr bucăţi rafinat, bucăţi de diferite dimensiuni;

• Zahăr tos rafinat;

• Zahăr pudră rafinată.