Biodiversitatea

Capitolul I

Argument

In momentele de necesarã recreere, natura este cea care ne ia de mânã, ca pe niste copii pierduti, sã ne arate verdele pãdurii si albastrul necuprins de deasupra, casa si ne dãm seama cã, de fapt, viata este mult mai frumoasã decât pare. Dacã ar fi numai atât, naturii i-ar fi bine. Uneori uitãm însã cã nimic nu se capãtã degeaba, cã natura nu mai poate da când noi doar luãm, fãrã sã oferim la rândul nostru. Uitãm, deci, cã nu natura apartine omului, ci omul apartine naturii. Omul, fiintã efemerã, este obisnuit sã observe doar reactiile instantanee, mãsurate într-un timp comparabil cu durata propriului ciclu vital. Dar natura, cu o viatã numãratã în milenii, reactioneazã într-un interval de zeci si uneori sute de ani. Reactiile ei însã sunt în lant, fiindcã în naturã toate sunt legate printr-o sensibilã retea de relatii trofice ce stau la baza functionãrii oricãrui sistem. Sã tinem seama, deci, de toate aceste legi ale naturii si sã nu stricãm starea de echilibru atât

de necesarã supravietuirii. Sã întindem credinciosului nostru prieten o mânã!

Biodiversitatea este: tot Pãmântul, plantele, animalele, ecosisteme; include copacii uriasi, insectele minuscule si pânã la cel mai delicat coral care face parte din

ecosistem; totdeauna Pãmântul si toate creaturile care s-au adaptat si supravietuiesc.

Ca fiinte, noi suntem complet dependenti de biodiversitate pentru a supravietui.

Noi suntem cei care distrugem în mare parte universul nostru natural. În locuri indepãrtate si largi, oamenii sunt striviti în afara altor forme de viatã, uneori cauzând disparitia unei întregii specii.

Noi avem puterea sã schimbãm acest curs. Fiecare dintre noi putem sã actionãm pentru a proteja propria biodiversitate si sã ajutãm dezvoltarea în viitor a vietii pe pãmânt.

Este biodiversitatea în pericol ?

Deja, mii de specii au dispãrut pentru totdeauna. Disparitia este un proces natural pe Pãmânt. Cauzele care duc la pierderea biodiversitãtii sunt complexe:

- distrugerea habitatelor;

- poluarea;

- supra-exploatarea resurselor.

Capitolul II

1. Biodiversitatea

Biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a speciilor şi a ecosistemelor care constituie viaţa pe pământ. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural. Acestea au loc datorită sistemelor de producţie agricolă intensivă, construcţiilor, exploatării carierelor, exploatării excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi solurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi - tot mai mult - datorită schimbărilor climatice la nivel global. Europa a stabilit un obiectiv pentru a stopa pierderea biodiversităţii până în 2010. Studiile recente ale AEM arată că, fără eforturi politice suplimentare semnificative, este puţin probabil ca obiectivul să fie atins.

Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi imposibilă fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi securitatea, toate se bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru „serviciile ecosistemelor”, adică serviciile pe care le oferă natura: reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producţia de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este esenţială pentru menţinerea viabilităţii pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza multor procese industriale şi a producţiei de medicamente noi.

În Europa, activitatea umană a format biodiversitatea încă de pe vremea răspândirii agriculturii şi a creşterii animalelor, de acum peste 5 000 de ani. Revoluţiile agricole şi industriale au determinat schimbări dramatice şi accelerate în utilizarea terenurilor, intensificarea agriculturii, urbanizare şi abandonarea terenurilor. În schimb, acestea au dus la prăbuşirea multor practici (de exemplu, metodele agricole tradiţionale) care ajutau la menţinerea peisajelor bogate în biodiversitate.

Consumul ridicat pe cap de locuitor în Europa şi producerea de deşeuri înseamnă că impactul nostru asupra ecosistemelor se extinde cu mult dincolo de continentul nostru. Stilurile de viaţă europene se bazează puternic pe importul de resurse şi bunuri din toată lumea, deseori încurajând exploatarea nedurabilă a resurselor naturale. Toate acestea duc la pierderea biodiversităţii care, la rândul ei, dăunează resurselor capitale naturale pe care se bazează dezvoltarea economică şi socială.

În ultimele decenii, conditiile naturale si peisajul din Romania au fost influentate în mod deosebit de evolutia activitatilor economice, la care se adauga cresterea economica a ultimilor ani care a condus de multe ori la o exploatare excesiva a resurselor naturale. În aceste conditii, multe specii de plante si animale sunt amenintate cu disparitia, iar modificarea peisajului reprezinta primul indicator al deteriorarii mediului inconjurator. ( Anexa 1 )

2.Habitate naturale, specii salbatice de flora si fauna.

Ecosistemele naturale si semi-naturale din Romania reprezinta aproximativ 47% din suprafata tarii. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops, au fost identificate si caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coasta, 89 de zone umede, 196 de pajisti, 206 de padure, 54 de mlastina, 90 de stancarii/nisipuri si 135 zone agricole) in 261 de zone analizate de pe intregul teritoriu al tarii. O mare varietate de specii salbatice de flora si fauna de pe teritoriul Romaniei prezinta o importanta economica deosebita, avand multiple utilizari in diverse sectoare. Pentru acele specii de importanta comerciala, este necesara o evaluare a zonelor si a cantitatilor disponibile, precum si o planificare adecvata in vederea utilizarii rationale a acestor specii, pentru a evita exploatarea excesiva.