Calitatea Mediului - Standarde și Aplicații

1. Indicatori de mediu

Se poate presupune că mediul (ca si entitate concretă la orice scară temporală si spatială) are o anumită calitate reală, obiectivă, exprimată prin diferitele lui caracteristici. Această calitate poate fi apreciată direct de către un „evaluator” subiectiv în primul rând prin propriile simturi si raportat la propriile „necesităti”. Tocmai subiectivitatea acestui gen de aprecieri impune utilizarea unui set de „indicatori” precisi, standardizati care să poată surprinde esenta stării mediului.

Primele „evaluări” ale mediului aveau în vedere necesitătile biologice primare ale omului (locuire, hrană etc.) si erau făcute în mod instinctual, inconstient. Această apreciere, evaluare a mediului bazată pe „necesitatea de utilizare” s-a transmis până în zilele noastre si ea este o directie dominantă în evaluarea mediului.

Odată cu evolutia societătii si cu problemele create de aceasta (industrializare, explozie demografică, poluare globală etc.) s-a conturat asa-numita „constiintă de mediu”. Din aceasta rezultând „necesitatea de păstrare”.

Calitatea mediului se poate defini ca un ansamblu conventional de caracteristici fizice, chimice, biologice si de altă natură (statistice), exprimate valoric, care permit încadrarea mediului într-o anumită categorie sau scară ierarhică. Pentru stabilirea calitătii mediului, din multitudinea caracteristicilor fizice, chimice si biologice care pot fi determinate prin analize de laborator se utilizează practic un număr limitat, acelea care sunt considerate mai semnificative.

Notiuni calitative

Criterii de calitate ale mediului – totalitatea indicatorilor de calitate ai mediului care se utilizează pentru aprecierea acestuia în raport cu măsura în care satisface un anumit domeniu de folosintă sau pe baza cărora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea mediului corespunde cu necesitătile de protectie;

Indicatori de calitate ai mediului – reprezentati de caracteristici nominalizate pentru o determinare precisă a calitătii mediului;

Parametrii de calitate ai mediului – sunt valori si exprimări numerice ale indicatorilor de calitate ai mediului;

Scheme cadru de indicatori

Există numeroase clasificări si grupări de indicatori în functie de scopul si institutia responsabilă cu sistematizarea respectivă. Cea mai cunoscută si mai utilizată clasificare este făcută de European Environment Agency (1995), distinge si utilizează trei seturi principale de indicatori, si anume:

a). Indicatorii stării mediului;

b). Indicatorii de stres;

c). Indicatorii de presiune.

În afara acestor indicatori, cercetarea mediului mai tine cont si de indicatorii de răspuns, care pot descrie reactia societătii la problemele enviromentale, indicatori de performantă (care încearcă să definească într-un mod foarte clar normele stiintifice si legislative de bază), indicatori de durabilitate (sustainability indicators) etc.

Principii în definirea indicatorilor de mediu

Indicatorii cuantifică si simplifică fenomenele si ajută la întelegerea realitătii complexe. Indicatorul trebuie să poată surpinde si schimbările produse în sistem.

Relevanta unui indicator în a surprinde anumite fenomene depinde de alegerea lui. De exemplu, rata eroziunii solului poate fi folositor în medii temperate semiaride, dar nu va exprima nimic în cazul mediului polar. Este nevoie deci de un proces de selectie foarte laborios care să determine indicatorii potriviti pentru un anumit context.

Indicatorii selectati trebuie să ofere informatii despre functionarea unui sistem specific pentru un scop specific si în sprijinul actiunilor de management si luare a deciziilor. Un indicator cuantifică si combină datele astfel încât să poată fi surprinse modificările produse si să facă posibilă întelegerea acestor modificări.

Criterii pentru selectarea unor indicatori

Relevanta si utilitatea pentru utilizatori:

Un indicator de mediu trebuie:

o să furnizeze imagine reprezentativă a conditiilor de mediu a presiunilor (impactelor) asupra mediului si a răspunsului societătii la acestea;

o să fie simplu, usor de interpretat si să poată surprinde tendintele de evolutie temporală;

o să fie adaptabile la schimbări legate de mediu sau de activitătile umane;

o să constituie o bază pentru comparatii la nivel international;

o să aibă valori de referintă care să constituie baza de comparatie.