Caracteristicile Apelor Uzate

Argument

Apa reprezintă sursa de viață pentru organismele din toate mediile. Fără apă nu poate exista viață. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic.

Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii.

Cu toţii ştim semnificaţia termenului de apă reziduală, însă din punct de vedere stiinţific, biotehnologic şi în sens mai larg apele reziuduale sunt acele ape evacuate după utilizarea lor în diverse activităţi menajere, industriale, sau agrozootehnice, care conţin o mare cantitate de reziduuri suspendate sau dizolvate.

Aceste ape nu pot fi deversate în bazinele acvatice naturale deoarece ele vor produce modificări nedorite ale parametrilor fizico-chimici ai apelor respective, precum şi perturbări grave ale echilibrului ecologic, cu efecte nocive asupra faunei, florei şi microbiotei specifice.

Natura dispune de mecanisme proprii de epurare. Natura însă nu poate epura debitele mari de ape uzate deversate de industrie şi zonele populate. Rezultatul poluării cu apă uzată este imediat vizibil: râuri şi lacuri în care mor peştii, miros urât şi devin focare de infecţii.

Din considerente de ordin ecologic, igienico-sanitar şi chiar economic, evacuarea acestor ape în ecosistemele acvatice sau terestre nu este permisă decât după tratarea acestora prin diverse metode fizico-chimice şi biologice.

Am ales această temă, deoarece, pentru tratarea cu exactitate a apelor reziduale trebuie să se cunoască caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale acestora. După acest prim pas, aceste ape sunt supuse unor procese care vizează următoarele aspecte:

Mineralizarea materiei organice biodegradabile prin utilizarea microorganismelor şi eliminarea potenţialului lor poluant;

Inactivarea sau chiar eliminarea posibilor agenţi patogeni care contaminează apele uzate, de tipul virusurilor, bacteriilor, fungilor microscopici şi protozoarelor;

Eliminarea substanţelor minerale produse în cadrul proceselor de tratare;

Reducerea volumului de nămol obţinut în finalul proceselor de epurare şi stabilizarea sa biologică, prin inactivare microbiană, ori prin conversia lui sub formă de gaze, ce pot fi colecate şi utilizate drept combustibili alternativi.

Însă din păcate aceste proceduri nu sunt în întregime respectate, datorită lipsei diverselor aparaturi din staţiile de epurare şi mai ales datorită numărului mic al staţiilor de epurare. Din aceste cauze cantităţi destul de mari de ape reziduuale ajung în bazinele acvatice naturale şi în ecosistemele terestre modificându-le chiar ireversibil, afectând în final cea mai importantă verigă din lanţul trofic, omul.

Resursele de apă ale României sunt relativ sărace şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu, însumând 140 de miliarde de metri cubi. În plus, apa noastră nu este de foarte bună calitate, în condiţiile în care bucureştenii deversează zilnic în Dâmboviţa peste 2.000 de tone de dejecţii, trasformând-o în cel mai otrăvit râu din ţară.

Poluarea apelor este una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm la ora actuală, alături de poluarea atmosferică şi managementul deşeurilor. Oamenii aruncă în fiecare zi milioane de tone de apă reziduală în oceane şi râuri, intoxicând viaţa marină şi împrăştiind numeroase boli ce ucid milioane de copii anual.

Raportul, numit “Apa bolnavă” şi realizat de Ziua Mondială a Apei, arată că cele două milioane de tone de reziduuri, care contaminează peste două miliarde de tone de apă zilnic, au omorât anumite zone de vegetaţie marină, dar şi peşti. Majoritatea reziduurilor sunt industriale, pesticide sau provin de la agricultură şi de la animale şi sunt făcute de ţările în curs de dezvoltare, care aruncă 90% din apa reziduală netratată.

Lipsa apelor curate omoară 1,8 milioane de copii cu vârsta de până la cinci ani în fiecare an. Diareea omoară circa 2,2 milioane de persoane pe an, în timp ce mai bine de jumătate din pacienţii din întreaga lume suferă de o boală legată de apa contaminată.

În consecinţă se recomandă reciclarea apei şi diverse tratamente ale apei, care costă zeci de milioane de dolari.

“Dacă vrem ca în 2050 să supravieţuim pe o planetă pe care se află acum şase miliarde de persoane, iar atunci vor fi nouă miliarde de persoane, trebuie să ştim să ne folosim de apele reziduale”, a declarat directorul UNEP, Achim Steiner.