Casa Ecologică

1.INTRODUCERE

În ultimele decenii ale acestui secolul, pe plan european s-au luat o serie de măsuri pentru stoparea risipei resurselor naturale şi financiare, pentru limitarea efectelor nocive asupra mediului înconjurător şi a existenţei omului, în general, rezultate în urma dezvoltării necontrolate a activităţilor , marilor aglomerări urbane, poluarea mediului natural şi a climatului, degradarea stării de sănătate a locuitorilor planetei etc.

Omul şi-a creat un mediu propriu de viaţă, cel artificial, alcătuit din casele, curţile şi culturile de cereale, animale şi clădiri publice. Azi, mediul nostru de viaţă este un amestec de natură şi ansamblu artificial, la ţară fiind mai aproape de natură, iar la oraş, de mediul artificial. Dar oricum ar fi mediul, el trebuie să ne asigure oxigenul pe care-l putem respira, apa curată, care înlesneşte transportul la celulele corpului, al substanţelor care realizează metabolismul nostru.

Numărul oamenilor creşte mereu, iar dezvoltarea industrială face ca satele să se schimbe în oraşe, iar oraşele în metropole. Spaţiul pentru noile clădiri este luat tot din natura. Ca urmare a acestor acţiuni, natura se micşorează ca întindere şi, o dată cu această industrializare, unele produse folositoare produc şi o seamă de reziduuri care sunt toxice şi dăunătoare vieţii omului, plantelor şi animalelor. Aerul este poluat de sistemul de încălzire a termocentralelor care aruncă particule de fum, a fabricilor care elimină praf de ciment şi gaze otrăvitoare care pot pătrunde în plămânii oamenilor. Apele sunt şi ele poluate din cauza substanţelor de mare toxicitate, care pătrund în organismul vieţuitoarelor acvatice. Solul poate împrăştia substanţe chimice care, sub acţiunea apei de ploaie, se dizolvă şi ajung în râuri şi oceane, apoi în corpul vieţuitoarelor acvatice şi, prin consumul lor, în om. În aceasta constă poluarea mediului înconjurător constituind un atac direct la adresa naturii.

Protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă sunt două dintre dezideratele de mare actualitate care, în mod obligatoriu, trebuie să se preocupe atât proiectanţii – arhitecţii, cât şi executanţii – constructorii şi beneficiarii construcţiilor din domeniul rezidenţial. În ţara noastră, după o lungă perioadă nefastă, ritmul construcţiilor de locuinţe individuale cunoaşte o creştere accentuată. În trecut a existat o slabă preocupare faţă de aceste probleme, iar în prezent ritmul accelerat amintit mută centrul de interes către aspectele cantitative şi cele calitative imediate ( funcţionalitate, confort, estetică), în defavoarea celor calitative de perspectivă, cum este cazul protecţiei mediului şi dezvoltarii durabile.

Întoarcerea în sânul naturii sau, mai bine spus, mişcarea ecologistă pentru o viaţă mai sănătoasă în directă armonie cu natura, a prins în ultimii ani sute de milioane de persoane din întreaga lume. Omul modern preferă traiul sănătos într-o lume nepoluată şi fără stres. O lume în care omul se străduieşte să nu mai intervină agresiv în directa evoluţie şi dezvoltare a spaţiului în care locuieşte.

În România, mişcarea ecologistă îşi face foarte greu simţită prezenţa, aproape că nu există. Una dintre formele de exprimare pro spaţiu verde şi pro nepoluare este, cel puţin, în statele „civilizate“, casa ecologică. Acest tip de arhitectură, indiferent dacă este numită Verde, Alternativă, Ecologică sau Organică este un tribut adus naturii.

2. CASA ECOLOGICĂ

Conceptul casei ecologice poate constitui o primă ocazie pentru administraţiile teritoriale de a se înscrie în spiritul respectului pentru om şi pentru mediu, apropiindu-se mai mult de principiile dezvoltării durabile.

Acest concept nu se limitează numai la o clădire de locuit care integrează mediul, ci se extinde şi către cadrul global în care se înscrie construcţia ( nouă sau reabilitată ) , incluzând următoarele principii : integrarea preocupărilor legate de mediu ( nu numai în ceea ce priveşte utilizarea raţională a energiei ) chiar din faza de concepţie a clădirilor noi sau de reabilitare a celor vechi, de amenajare urbană şi peisageră; disponibilitatea transportului în comun; reţeaua de circulaţie pietonală; multifuncţionalitatea zonei; accesul optimal la reţeaua energetică etc.

O casă ecologică înseamnă o casă realizată din finisaje naturale, izolată foarte bine. Din ce în ce mai cautate, românii optează pentru acest tip de construcţie din două motive: se construieşte mai repede decât una obişnuită şi economiseşte mult mai multă energie. Deoarece în România nu există o tradiţie a caselor ecologice, constructorii folosesc tehnici şi materiale speciale în realizarea locuinţelor supranumite şi case "prietenoase cu mediul înconjurător".

Acest tip de locuinţe, sunt realizate doar din materiale naturale, sunt prevăzute cu un sistem de încălzire solară a apei calde (montat pe acoperiş) şi cu sistem de încălzire centrală bazat pe lemn. Faţă de o locuinţă normală, o casă ecologică are un sistem de izolare superior, acest lucru datorându-se calităţilor finisajelor naturale.

O casă ecologică nu înseamnă o casă de lemn sau o locuinţă pasivă. Deşi definiţiile acestora sunt asemănătoare, diferenţele se cunosc foarte bine în timp. În primul rând, o casă ecologică este o casă inteligentă, care nu prezintă nici un fel de pierderi deoarece este foarte bine izolată şi totul este reciclabil (chiar şi apa de la toaletă provine din apa de ploaie), inclusiv materialele din care este realizată pot fi reciclabile ( de exemplu poate fi construită din pământ presat). Totodată o casă ecologică se aseamănă foarte bine cu o casă pasivă deoarece nu elimină noxe. Noxele sunt generate de procesul de încălzire, acestea poluând mediul înconjurător.

Deşi costurile acestui tip de locuinţă sunt mai mari decât ale uneia obişnuite, orice investiţie în plus, este apoi recuperată prin reducerea substanţială a costurilor de energie. Un alt lucru pe care trebuie să îl ştim despre casele ecologice este faptul că acestea au un transfer termic cu mediul înconjurător extrem de mic. În plus, în acest tip de locuinţă nu va fi necesară pornirea aerul condiţionat vara, deoarece beneficiază de un sistem special care nu permite pătrunderea căldurii în interior.

Calitatea ecologică a unei case se măsoară prin aptitudinea sa de a proteja resursele naturale şi de a satisface exigenţele de confort, de sănătate şi de calitate a ocupanţilor. În consecinţă, calitatea ecologică a unei case constă în :

- economisirea resurselor naturale : energie, apă, sol, materii prime ;

- reducerea poluării aerului exterior, a apei şi a solului;

- reducerea producţiei de deşeuri , în special a deşeurilor ultime ( ce nu pot fi reciclate);