Casele viitorului - studiu de caz

INTRODUCERE

Casa este un loc de reşedinţă, un refugiu. Este de obicei locul în care un individ sau o familie se odihneşte, stochează anumite bunuri personale. Chiar şi animalele au casele lor proprii, fie că trăiesc în salbăticie sau sunt animale domestice. Casa este o alternativă a noţiunii de „acasă”, noţiune care nu exprimă atât un loc fizic, cât induce o stare mentală şi emoţională de refugiu, comfort, siguranţă. O casă poate fi privită ca un organism, un sistem deschis faţă de mediu. „Deschis” în sensul că ia din mediu materie şi energie sub diverse forme, o „arde”, o consumă şi o eliberează în mediu sub formă de resturi, deşeuri de diverse tipuri. Astfel, pe de-o parte primeşte aer, apă, lemn, gaze, energie electrică, precum şi alte forme de combustibili, materiale necesare vieţii omului sau întreţinerii casei, iar pe de altă parte eliberează în mediu ape reziduale, dioxid de carbon, gunoaie de diverse conţinuturi, zgomot, mirosuri, radiaţii, etc

Pământul este casa noastră prin extincţie, însă fiecare dintre noi tinde să aibă o incăpere mai mică în care să se poată retrage de privirile majorităţii ce îl înconjoară. Nu doar omul, ci şi celelalte fiinţe, asemeni melcului aleg să se ascundă într-o cochilie. În zilele noastre a început să se construiască din ce în ce mai mult, iar criza financiară actuală a dus la o blocare a acestei ramuri. Însă mă întreb care va fi continuitatea acestui domeniu. Cum vor arăta locuinţele noastre peste 20-30 de ani, ce modificări în aspectul şi funcţiile unei case obişnuite din prezent cauzate de avansul tehnologic vor avea loc-

Guvernele europene şi Comisia Europeana sunt forţate să grăbească construcţia caselor care nu produc emisii de gaze cu efect de seră, informează BBC News. Reţeaua Energetică Europeană (ENR) consideră că este nevoie şi de o mai bună aplicare a schemelor de certificare cerute de legile UE. Raportul ENR include legislaţia şi acţiunile din statele membre. „Unul dintre rezultatele cercetării noastre susţine necesitatea implicării Comisiei Europene care trebuie să stabilească un calendar pentru ca toate clădirile noi din Europa să fie neutre din punct de vedere al carbonului”, a declarat Philip Sellwood, preşedintele executiv al Trustului Britanic pentru Economisirea de Energie (EST), membru ENR. ENR consideră că o prioritate pentru guvernele naţionale trebuie să fie introducerea certificatelor de performanţă energetică, care evaluează casele din punctul de vedere al consumului de energie, o cerere cheie a directivei de Performanţă Energetică a Clădirilor. Unele ţări fac deja progrese considerabile în îmbunătăţirea eficienţei energetice, mulţi experţi fiind de acord că este cea mai simplă cale pentru a reduce consumul de combustibil şi emisiile de dioxid de carbon. Marea Britanie a introdus certificate de performanţă energetică şi a stabilit că din 2016 se vor construi doar clădiri cu zero emisii de carbon. Philip Sellwood a adăugat, însă, că guvernul nu a implementat încă mecanisme pentru încurajarea proprietarilor de a investi în măsuri de eficienţă energetică. „În Marea Britanie, o casa normală are un potenţial de economisire de 300 de lire sterline pe an doar prin instalarea unor măsuri mai eficiente care vizează izolarea şi încălzirea. Companiile electrice sunt obligate să-şi ajute clienţii să devină mai eficienţi energetic, dar mulţi dintre proprietari nu au încredere în aceste companii”, a mai spus Philip Sellwood. Puternica industrie germană şi preţurile scăzute ale energiei au blocat, până de curând, în Germania o politică viabilă de eficienţă energetică. Creşterea preţurilor la energie schimbă însă atitudinea germană. În Irlanda, ţara care a cunoscut una dintre cele mai impresionante rate de dezvoltare economică, introducerea certificatelor de performanţă energetică în sectorul construcţiilor a ridicat nivelul eficienţei energetice. „Constructorii le folosesc acum ca un instrument de piaţă, certificatele dau calificative de la A la G, iar dezvoltatorii se întrec să ofere certificate A1 pentru proprietăţile pe care le vând”, a declarat Joe Durkan, reprezentant al agenţiei pentru Energie Sustenabilă din Irlanda.

METODOLOGIE

Ecoarhitectura şi-a luat avânt şi pe continentul asiatic, dar dezvoltatorii sunt încă reticenţi. Potrivit „Wall Street Journal”, până de curând, Asia - cu excepţia Japoniei - se plasa cu mult în urma Americii şi Europei în ceea ce priveşte ecoarhitectura. Iar semnalele de alarma nu lipsesc: în fiecare an, despăduririle din Thailanda, Indonezia şi Filipine cauzează alunecări de teren, oraşele ultramoderne ca Hong Kong se luptă cu o calitate slabă a aerului, iar China are şanse să devanseze SUA în calitatea de cel mai mare emiţător de dioxid de carbon.

Organizaţiile preocupate de utilizarea unor materiale ecologice au făcut cunoscute două liste de materiale (figura 1):

•Lista A- Materiale interzise sau cu restricţii: plumb, cadmiu, crom-VI, mercur, PBB, PBDE („RoHS-6”), azbest, PCB;

- Lista B- Materiale cu probleme: antimoniu, arsenic, beril, bismut, retard eribromaţi de aprindere (alţii decât PBB sau PBDE), cupru, aur, magneziu, nichel (nu aliaje), paladiu, ftalaţi, seleniu, argint, PVC şi compuşi ai acestora