Colectarea și Transportul Deșeurilor

ARGUMENT

“DESEU” însemnă orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă, sau intenţionează, sau este obligat sa-l arunce.

Conform Actului German privind Deşeurile din 27 august 1993, deşeurile pot fi definite atât subiectiv cât şi obiectiv. Subiectiv sunt definite ca obiecte portabile abandonate de proprietar şi obiectiv în legătură cu depozitarea sistematică a gunoiului aşa cum este cerută de protecţia sănătăţii publice şi în particular a mediului.

Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultură şi tehnologie, se crează cantităţi tot mai mari de noi deşeuri. Gazele, lichidele, deşeurile solide, deşeurile menajere şi apele riziduale poluează mediul şi în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate.

Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate. Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este pierdut şi acest dezechilibrul poate avea efecte dezastruoase asupra animalelor, vegetaţiei şi chiar a vremii.

Locurile de depozitare a deşeurilor trebuie administrate pentru ca pământul să nu adăpostească boli. Multe locuri în care au fost depozitate deşeuri timp de zece ani, au fost recuperate şi chiar au oferit teren de parcuri şi case.

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICILE DEŞEURILOR

În mod tradiţional, obiectivul ingineriei mediului era îndepărtatrea deşeurilor domestice din motive sanitare. În majoritatea oraşelor acest tip de îndepărtare a fost introdus de acum mai multe secole. Totuşi, accentul a fost pus doar pe curăţarea oraşului, sortarea deşeurilor fiind indiferentă.

1.1. Generalităţi

Managementul modern de deşeuri pune accent pe tratarea si eliminarea celor ce nu pot fi reciclate în mod sigur pentru mediu. În ultimi 20 de ani s-a dezvoltat un număr de tehnici de tratare a deşeurilor, toate constând în principal din:

1.arderea deşeurilor cu sau făra folosirea energiei rezultate;

2.compostarea;

3.producţia de biogaz pentru producerea căldurii;

4.platforme de depozitare sanitare cu şi fără utilizarea gazului.

La managementul deşeurilor tendinţa este a unui sistem integrat cu mai multe resurse bazate pe separarea sursei, urmată de reprelucrare, reciclare, utilizarea energiei, sau tratarea cu un număr crescut de tehnologii. Pentru fiecare dintre acestea a apărut o dezvoltare incredibilă de tehnologii ca, de exemplu sisteme de curăţire avansate a gazului de fum, garnituri de polimeri compuşi.

O dată cu creşterea costului tratării deşeurilor şi a numărului de tehnici de tratare, este din ce în ce mai important să se dispună de date sigure pentru a alege tehnicile corecte pentru anumite tipuri de deşeuri.

Din punct de vedere istoric, reciclarea deşurilor s-a axat pe recuperarea de metale valoroase şi similar pe baza unei iniţiative private. Doar în ultimele două decate, reciclarea, compostarea etc. s-au bazat pe beneficii comune pentru societate (cerinţe reduse de platforme de depozitare, economie de materie primă etc.). De asemenea, arderea deşeurilor, biogazului etc. produc energie care înlocuieşte alte surse de energie importante, toate în contextul unei eficiente protecţii a mediului înconjurător.

1.2. Clasificarea deşeurilor

Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică astfel:

- deşeuri menajere-deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu sisteme curente de precolectare sau colectare din localităţi.

- deşeuri stradale - deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă.