Definirea Conceptului de Sistem al Apei în Mediul Urban

Rolul unui sistem de management integrat in domeniul apei difera in functie de stadiul de dezvoltare al tarii in care este implementat. Tarile in curs de dezvoltare, tarile aflate in tranzitie si cele dezvoltate vor avea diferite moduri de implementare a procesului de management integrat al apei si implicit, de obtinere a beneficiilor. Tarile aflate in curs de dezvoltare vor considera managementul durabil al resurselor de apa ca un element important in rezolvarea problemelor legate de saracie, durabilitatea mediului si sanatatii, in timp ce tarile aflate in tranzitie pot considera acest sistem de management ca fiind cel mai rational mod de a creste eficienta modului in care isi gestioneaza resursele proprii si contribuie la dezvoltarea economiei.

Unul dintre beneficiile principale ale utilizarii managementului integrat al resurselor de apa ca o paradigma este axarea pe imbinarea punctelor de vedere ale tuturor celor implicati.

Caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca un sistem de management integrat se pot grupa in trei mari categorii:

- Complexitate: vor fi luate in considerare cele mai multe componente, vor fi descrise cele mai multe interactiuni si vor fi obtinute cele mai multe informatii posibile.

- Subiectivitate: informatiile primite pot fi uneori eronate, legate de anumite interese, ceea ce face necesara verificarea lor inainte de utilizare.

- Grad de incertitudine: diferentele dintre cantitatea de informatii necesara pentru indeplinirea sarcinilor si informatiile existente trebuie sa fie cat mai mici.

In multe tari, principiile care stau la baza managementului integrat al resurselor de apa nu a fost internalizat in politicile de dezvoltare socio-economica si al sistemelor de guvernare. Va fi crucial ca in centrul proceselor de luare a deciziilor sa se considere oamenii, prin participarea tuturor "actorilor" implicati si un mod descentralizat de management si planificare a resurselor de apa mai ales la nivelul unui bazin hidrografic. Vointa politica de crestere a coordonarii intre sectoare este reprezentata de legi si structurile de coordonare existente. Ceea ce lipseste in majoritatea situatiilor este capacitatea de implementare.

Sistemul de management integrat al resurselor de apa va trebui sa umple lipsurile existente in instrumentele de planificare, strategiile de management si capacitatile umane, institutionale si de sistem pentru a indeplini cerintele locale in functie de variabilitatea climatica si regimurile de schimbari climatice.

Pentru ca un sistem de management integrat in domeniul apei sa fie implementat cu succes trebuie gasite solutii pentru urmatoarele probleme specifice domeniului apei:

- disponibilitatea apei,

- procesele de management al apei,

- competenta si capacitatea institutiilor de management,

- dominatia conditiilor socio - politice care dicteaza planificarea, dezvoltarea, managementul proceselor si practicilor din domeniul apei,

- crearea unui statut adecvat al cadrului legal existent si implementarea sa,

- disponibilitatea fondurilor de investitii,

- conditiile sociale si de mediu,

- nivelele de tehnologie disponibile si utilizabile,

- modurile de guvernare incluzand problemele de tipul diferentelor politice, transparentei, coruptiei, educatiei si conditiile de dezvoltare,

- statutul, calitatea si relevanta cercetarilor desfasurate la nivel national/zonal/local in domeniul apei.

Managementul integrat al apelor pe bazine hidrografice

Notiuni fundamentale

Apa dulce este un element indispensabil pentru om. De-a lungul secolelor, omul a invatat sa foloseasca apele curgatoare in interesul lui executand lucrari de canalizare si amenajari hidrotehnice, transferand apa dintr-un bazin in altul, stocand apa si transformand-o astfel in resursa, etc.

Apa din sistemele fluviale si lacustre nu reprezinta decat o parte infima a resurselor de apa de pe glob. Din cauza penuriei de apa care se prefigureaza pentru secolul urmator, aceasta resursa a inceput sa fie studiata din perspectiva dezvoltarii durabile si s-a trecut la aplicarea principiilor de gestiune integrata a apelor continentale. Aceasta gestiune are ca rol administrarea folosintelor agricole, industriale si a cerintelor din ce in ce mai mari de apa potabila ale marilor orase (megalopole).

Evaluarile resurselor de apa trebuie sa fie facute din perspectiva schimbarilor climatice care au loc la nivelul intregii planete (volum disponibil, repartitie intre diferitele compartimente). In cadrul evaluarilor trebuie sa se aiba in vedere ca apelor curgatoare li se poate asocia un flux sensibil la evolutiile consecutive care au loc datorita cresterii temperaturii medii pe suprafata pamantului.

Ecosistemul reprezinta o notiune cheie in orice abordare a gestiunii durabile a resurselor de apa. Este vorba despre un sistem organizat, cu componente fizice, chimice si biologice, care include omul si activitatile sale. In cadrul managementului durabil al resurselor de apa se foloseste notiunea de „ecosistem fluvial”, deoarece singura abordare posibila este cea care tine seama de om si natura, uniti intr-un singur sistem natural. Se poate considera, la sfarsitul gestiunii, ca limitele ecosistemului fluvial corespund celor ale bazinului. Cu toate acestea, se va regasi in acest ansamblu vast, o ierarhie a ecosistemelor de dimensiuni diferite care influenteaza in mare masura conditiile locale si de care va trebui sa se tina seama. Notiunea de ecosistem fluvial grupeaza in acelasi timp dimensiunile de mediu, economice si sociale.

In cadrul celui de-al doilea Forum mondial pentru apa (LaHaye, Olanda, 2000) s-a pus problema gestiunii pe bazine a resurselor de apa. Utilizarea bazinelor versante ca teritoriul cel mai potrivit pentru gestiunea resurselor de apa reprezinta un principiu recunoscut universal. Declaratia ministeriala asupra securitatii apei in secolul XXI, parte integranta a raportului celui de-al doilea Forum modial asupra apei, prezinta gestiunea pe bazine ca fiind unul dintre elementele asociate problemei securitatii:

„Partajarea resurselor de apa consta in promovarea cooperarii pasnice si dezvoltarea sinergiilor intre diferitele folosinte ale apei la toate nivelurile, de fiecare data cand este posibil si, in cazul resurselor de apa frontaliere si transfrontaliere, intre statele implicate, printr-o gestiune durabila a bazinelor versante si a altor metode adecvate”.

Aceasta definitie este flexibila, lasand gestionarilor posibilitatea de a alege metoda pe care o doresc. Gestiunea pe bazine nu apare ca o regula absoluta, ci mai curand ca o cale interesanta pentru promovarea cooperarii.

Experienta gestiunii pe bazine sub forma sa institutionala cea mai formala a fost utilizata in mai multe tari din continente diferite. Din aceste studii a rezultat unul dintre cele mai cunoscute modele de gestiune a apei pe bazine, inspirat din cel al Academiei pentru apa din Franta.

In anul 2000 a fost introdusa o noua notiune si anume cea a „gestiunii integrate a resurselor de apa”.

Intre conceptul de gestiune integrata a resurselor de apa si cel al gestiunii traditionale pe bazine apar urmatoarele diferente:

- Gestiunea pe bazine in multe dintre modelele traditionale punea accentul pe aprovizionarea cu apa cu un anumit tarif si cu redevente asociate deversarilor de poluanti, conform principiului utilizatori – poluatori – platitori. Aceasta abordare are cu siguranta avantaje dar are de asemenea si limite. Faptul ca exista si alte delimitari importante decat cea pe bazine constituie un argument in favoarea gestiunii integrate.