Deșertificarea

INTRODUCERE

Aproximativ 1/3 din suprafaţa de uscat a Terrei se încadrează mediului deşertic, fiind teritorii aride, cu resurse puţine de apă, cu vegetaţie şi faună săracă, şi unde populaţia este foarte limitată. Deşerturile sunt ecosisteme fragile, care, în funcţie de cantitatea de precipitaţii primită, pot fi extrem de aride (aproape lipsite de precipitaţii) sau aride (sub 250 mm precipitaţii pe an)

Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi din cauza acţiunilor negative ale oamenilor. Ea afectează în mod special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Deşertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitaţiile sunt rare şi climatul aspru.

Suprafaţa totală afectată de deşertificare la nivel global este de 39,4 milioane kilometri pătraţi, ceea ce reprezintă 26,3% din suprafaţa uscatului. Cea mai mare parte a terenurilor afectate de deşertificare este localizată în ţinuturile semiaride, fiind considerată una dintre cele mai grave probleme de mediu pentru acest secol. Teritoriile afectate de deşertificare ocupă 36% în Africa, 25,4% în America Centrala şi de Nord, 16 % în Europa şi în Australia 13 %.

Practic, deşertificarea este acel proces de distrugere a solului si extindere a deşertului. Deşerturile sunt regiuni caracterizate prin existenţa unor soluri degradate, adesea destructurate, iar vegetaţia este cvasiinexistentă. Natural, deşerturile se formează în zonele aride (în astfel de zone, secetele pot dura mai multe zeci de ani, cum este cazul în Atacama, Chile) şi/sau în condiţii climatice extreme (+60° în Sahara, Libia şi -89° în Vostok în Antarctica).

2. FENOMENE CARE ANUNŢĂ DEŞERTIFICAREA

• Reducerea rezervelor de apă din sol

• Distrugerea covorului vegetal care acoperă solul

• Degradarea solului din cauza accentuării proceselor de eroziune, salinizare, lateritizare ,inaintarea dunelor.

3. CAUZELE DEŞERTIFICĂRII

Principala cauză a deșertificării este îndepărtarea vegetației. Îndepărtarea vegetației este determinată de mai mulți factori, cum ar fi seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor arabile, pășunatul excesiv și defrișarea. Vegetația are un rol important în determinarea compoziției solului. Studiile au arătat că, în multe ecosisteme, rata eroziunii solului descrește exponențial odată cu abundența vegetației. Suprafețele uscate și neprotejate de vegetație sunt spălate de ploi sau de inundații, lăsând straturile infertile de la baza solului să se usuce la soare. Aceste suprafețe devin astfel tari și neproductive.

Ariile marginale ale deşerturilor sunt cele mai vulnerabile, deoarece conţin ecosisteme fragile. Limitele deşerturilor sunt în general dificil de trasat, ele fiind regiuni de tranziţie spre spaţii mai umede. În aceste regiuni marginale activităţile umane pot creea o presiune asupra ecosistemelor peste limita lor de toleranţă, rezultând degradarea terenurilor. În maile arii deşertice dunele pot avansa spre habitatele umane sub acţiunea vântului, iar în timpul furtunilor mari, dunele pot avansa cu zeci de metri. Şi areale mai îndepărtate de deşerturi se pot degrada uşor în soluri sterpe, cu apariţia rocii la zi, printr-un management defectuos al terenurilor. Fenomenul este cunoscut în SUA – Dust Bowl – unde seceta puternică şi suprapăşunatul din anii 1930, în regiunea Marilor Câmpii din SUA, au făcut ca populaţia să-şi părăsească fermele, ale căror terenuri au devenit nefertile.

Se constată că deşertificarea este mai activă acolo unde există o populaţie numeroasă şi în creştere. Un impact major al deşertificării este asupra biodiversităţii şi capacităţii productive a terenurilor (reducerea terenurilor agricole – cultivabile sau păşunabile).

Vegetaţia în regiunile aride este, prin natura condiţiilor, săracă. În acelaşi timp, ea este o resursă preţioasă pentru comunităţile umane, putând asigura hrana pentru populaţie şi animale, lemn pentru foc sau protejează solul de eroziune. Pe terenurile utilizabile agricol vegetaţia nativă este înlocuită pentru a face loc culturilor. Dacă terenurile agricole rămân neplantate o perioadă de timp pot apărea anumite consecinţe, precum eroziunea şi pierderea fertilităţii solurilor.