Deșeuri Periculoase

Capitolul I

Definiţia şi clasificarea deşeurilor

Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare.

Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum şi de structura industrială şi economică.

Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse, atât sub formă de materiale cât şi de energie. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente, al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului, cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.(Oros, Draghici-2002)

Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă, sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. (XXX-2005)

În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea Europeană, care propune clasificări pentru: a.producătorii de deşeuri; b.colectorii de deşeuri; c.tratarea şi depozitarea deşeurilor.

Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile, amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă, procese şi direcţii din care provin, furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene.(XXX-2005)

Dupa provenienţă , se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri:

1. Deşeuri municipale şi asimilabile ,care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural.

1.1 Deşeuri menajere,provenite din activitatea caznică ,magazine, hoteluri, restaurante, instituţii;

1.2 Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii,mase plastice,frunze,praf);

1.3 Deşeuri din construcţii si demolări, provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor;

1.4 Nămol oraşenesc , rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere;

2. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale;

3. Deşeuri de producţie , rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole;

3.1.Deşeuri industriale stocabile ,pe care normele europene le clasifica în :

- Deşeuri industriale periculoase ,dar netoxice, de exemplu azbest;

- Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice;

- Deşeuri inerte,de exemplu cele provenite din construcţii;

- Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive ;

- Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari,de exemplu cenuşile produse de termocentralele care funcţioneaza pe carbine;

3.2. Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special, din zootehnie;

3.3. Deşeuri speciale, categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive;

După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile, iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. Rebut poate fi o maşină, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Reziduuri sunt materiile prime, materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj, comerţ, ramuri industriale, agroalimentare etc.).

Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că, în multe cazuri, este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor.