Deșeuri provenite de la prelucrarea minereurilor

INTRODUCERE

Deseul reprezinta ceea ce ramane din procesul de prelucrare a unui material, care nu mai poate fi valorificat pentru aceeasi prelucrare.

Dezvoltarea industriala conduce la cresterea cantitatii de deseuri produse, pentru ca deseurile respective nu mai pot fi asimilate si reintegrate in mediu. Acumularea acestor deseuri, de cele mai multe ori necontrolata, provoaca alterarea factorilor de mediu, a caror finalitate o constituie crearea a numeroase dezechilibre in mediul ambiant, la toate nuvelurile: flora, fauna, stare de sanatate.

In natura, metalele se gasesc in pamant, insa numai putine in stare libera, adica in stare nativa. Acestea sunt metalele cele mai putin active: aurul, platina, argintul si mercurul. Toate celelalte metale se gasesc in stare combinata, sub forma de oxizi, sulfuri, sulfati, carbonati, cloruri, silicati etc. Combinatiile metalelor existente in natura mai mult sau mai putin pura se numesc minerale.

Cand mineralele contin o cantitate suficient de mare de metale (sau nemetale), incat extragerea lor sa fie convenabila din punct de vedere tehnico-economic, ele se numesc minereuri.

Mineralele au avut un loc important in evolutia omului si in extinderea civilizatiilor. Mineralele sunt definite ca substante organice (lipsite de viata).

Mineralele se formeaza atunci cand magma (roci fluide, fierbinti) se raceste. Magma este un amestec de elemente (substante care nu se mai divid din punc de vedere chimic) incluzand si metalele. Cand magma se raceste mineralele se cristalizeaza (se durifica) intr-o anumita ordine. Primele vor cristaliza mineralele cele mai comune, feldspatii, cuartul si mica, pentru a forma corpul rocilor, de exemplu granitul. Alte minereuri cum ar fi cromitul (minereu de crom) se separa foarte repede si se sedimenteaza la baza magmei. Acolo se formeaza depozite numite separatii magmatice.

Deseurile pot fi: deseuri solide urbane si industriale, deseuri organice sau anorganice, reziduuri menajere, stradale si industriale, rebuturi, gunoi menajer si stradal etc.

Deseul: material sau obiect care prin ele insusi, fara a fi suspus unei transformari, nu mai poate fi utilizat.

Dupa destinatie, deseurile constituie doua subgrupe: recuperabile si irecuparabile (care se elimina), iar dupa origine pot fi grupate, de asemenea, in doua subgrupe: rebuturi si reziduuri.

Rebutul: o masina, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct.

Materialele introduse in procesul de fabricatie echivaleaza cu: produse+reziduuri+pierderi.

Produsele, la randul lor, la faza de control tehnic se separa in produse bune pentru folosinta si rebuturi care nu mai pot fi foflosite direct.

Reziduurile: materii prime, materiale sau produse care sunt respinse in cursul unor procese de fabricatie sau a unor activitati umane (menaj, comert etc.).

Deci, in aceasta notiune, sunt incluse si rebuturile ca fiind produse respinse. Rezidurile pot fi specifice sau curente.

Rezidurile specifice sunt cele caracteristice unei anume prelucrari, ca de exemplu: aschiile de metal si lichidul de racire pentru atelierele mecanice,nisipul si bavurile pentru turnatorii etc.

Rezidurile curente nu sunt caracteristice in mod net unei productii. Exemple: hartiile, ambalajele, cauciucurile, plasticul, sticla si altele, care se gasesc in mod curent in diferite industrii dar nu sunt specifice cu natura acestoare.

Unele reziduuri “specifice” intr-o industrie pot fi “curente”, in altele (de exemplu, sticla este specifica in industria sticlei si curenta in industia de vagoane).

Rebuturile, care nu mai pot fi refolosite in procesul intern al fabricatiei din care provin, si deseurile irecuperabile, se include tot in reziduurile care se colectaza si urmeaza diverse cai de valorificare ca materii prime si materiale refolosibile sau sub o forma de energie, cum ar fi energia termica rezultata prin incinerarea acestora.

Rezulta deci ca notiunea de reziduuri are un inteles mai larg, cuprinzand toate ramurile industriale, agro-alimentare, comerciale si alte activitati publice (menaj, intretinere si curatarea imobileleor, cailor publice etc.). De aceea, se recomanda ca, in continuare, sa se foloseasca denumirea de reziduuri in loc de deseuri irecuperabile, resturi, rebuturi, gunoi menajer, stradal sau industrial. Ca aspect fizic, reziduurile se regasesc in toate cele trei stari fizice: lichide, solide si gazoase. Dintre acestea aici vor fi tratate numai cele solide: menajere, stradale si industriale.

Rezidurile industriale

Acestea sunt reziduuri provenite atat din desfasurarea proceselor tehnologice in intreprinderile industriale (care sunt reziduuri tehnologice), cat si cele ce rezulta ca urmare a prezentei si activitatii oamenilor in aceste intreprinderi, si care se definesc ca fiind de aceeasi categorie cu reziduurile menajere si stradale.

Din punct de vedere cantitativ, reziduurile tehnologice reprezinta ponderea cea mai mare si acestea sunt diferite de la ramura la ramura, in functie de compozitia fizico-chimica a acestora.

Reziduurile de aceeasi categorie ce cele menajere si stradale au o compozitie asemanatoare cu cele provenite de la populatie, fapt pentru care sunt colectare si tartate impreuna (conform Regulamentului privind reziduurile menajere stradale si cele de aceeasi categorie) de catre unitatile de salubritate.

Din punct de vedere al originii si al administrarii, reziduurile au fost diferentiate in: urbane si industriale. De reziduurile urbane se ocupa unitatile primariilor indeosebi pentru indepartarea lor, iar de cele industriale unitatile din industrie pentru cele din domeniul lor de activitate.

Dupa natura lor pot fi clasificate in categoriile: reziduuri specifice, caracterizate dupa specificul (natura) unei productii, ca de exemplu aschiile si capetele demetal, de lemn s.a., din care o parte sunt reciclate in productia interna in care acestea se produc, si reziduurile curente care nu sunt legate de o anumita industrie si care se gasesc in mod curent depozitate sau aruncate in afara procesului de productie, cum ar fi: hyrtie, ambalaje, cauciuc, plastic, sticla, diferite metale, materii organice etc. O parte din reziduurile “specifice” dintr-o industrie pot fi “curente” intr-o alta industrie sau in afara oricarei industrii.